Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

20.01.2015 Views

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 79 Metalele de interes ecotoxicologic la care se referă ipotezele sunt Zn, Cu, Ni, Cr, Pb şi Cd, la care am adăugat Fe şi Mn (toxice la concentraţi mari, dar mai ales importante ca parametrii de control ai celorlalte metale), în unele cazuri Zr (pentru a obţine prime informaţii referitoare la acest element în lunca Dunării), şi într-un singur caz (ipoteza 8) o gamă largă de alte microelemente (determinate simultan prin activare cu neutroni, o tehnică cu costuri prohibitive). 2.1 Organizarea spaţială Activitatea de cercetare a avut o componentă intensivă (în Insula Mică a Brăilei) şi o componentă extensivă (în lunca Dunării). Componenta extensivă a făcut parte dintr-un program mai larg, de caracterizare a distribuţiei poluanţilor în SDI, desfăşurat de un consorţiu de patru parteneri (Universitatea Bucureşti, ICIM 18 , INDD 19 Tulcea şi IRCM 20 Constanţa) în 1999 şi având ca scop evaluarea efectelor conflictului din Iugoslavia. Seturile de date referitoare la distribuţia metalelor obţinute în cadrul acestui program sunt utilizate, cu permisiunea colegilor de proiect, alături de cele proprii la testarea unora dintre ipotezelor avansate. Prelevarea probelor din compartimente abiotice şi biotice în cadrul programului extensiv s-a făcut la 91 de localizări din SDI, grupate în patru zone de impact în funcţie de distanţa faţă de zona de conflict: ‣ 8 staţii în prima zonă de impact (lacurile Porţile de Fier, km 1080- km 840; partener reponsabil ICIM) ‣ 22 staţii localizate pe Dunăre în a doua zonă de impact (lunca din amonte, delta interioară şi lunca din aval, km 840 – km 78; parteneri responsabili ICIM şi Universitatea Bucureşti) ‣ 11 sisteme ripariene în a doua zonă de impact (fiecare cu 3-4 staţii pe gradientul transversal; partener responsabil Universitatea Bucureşti) ‣ 26 staţii în ecosistemele acvatice din a treia zonă de impact (delta costieră a Dunării şi sistemul lagunar Razelm – Sinoie; partener responsabil INDD) ‣ 22 de staţii în a patra zonă de impact (platoul continental al NV Mării Negre, 8 transecte de la N la S cu staţii pe gradientul de adâncime) Tabelul 6 prezintă complexele de ecosisteme din lunca Dunării studiate în mod intensiv sau extensiv şi staţiile pe Dunăre din care s-au prelevat probe biotice şi abiotice în cadrul programului extensiv de către Universitatea Bucureşti (în directă corelare cu programul individual doctoral). Pe lângă campania din 1999, când au fost prelevate probe din 11 complexe de ecosisteme localizate pe gradientul amonte-aval, au fost prelevate şi probe de sediment depus în urma inundaţiei majore din anul 2000 din 15 complexe locale situate intre km 790 (amonte Calafat) si km 175 pe Dunare (O. Fundu Mare). Prelevarea a fost făcută, ca şi în 1999, începând de la ţărm până în mlaştinile din interiorul complexelor investigate. Localizarea şi schiţe ale sistemelor studiate intensiv şi extensiv sunt prezentate în anexa 7. Trei complexe locale situate în Insula Mică a Brăilei au fost studiate intensiv. Problema principală a constituit-o surprinderea scării spaţio-temporale mari a sistemelor respective în condiţiile unei durate inevitabile limitate a programului individual doctoral. Soluţia adoptată a fost o organizare spaţială care a acoperit ecosisteme de tipuri diferite, iar în interiorul fiecărui tip major, ecosisteme aflate în stadii succesionale diferite. Cele trei complexe locale au fost: Ostrovul Fundu Mare (insular de tipul 5, conform rezultatelor identificării SDI, Vădineanu, Cristofor şi Iordache, 2001, anexa 3), complexul riparian Gura Gârluţei (riparian de tipul 3) şi Ostrovul Popa (în care au fost cercetate doar sectoare localizate între grindul rar indundat şi Dunăre, formate mai ales din ecosisteme în stadiu succesional tânăr, corespunzănd unor complexe insulare de tipul 2 şi 3). 18 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului. 19 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. 20 Institutul Român de Cercetări Marine.

80 Descrierea programului de cercetare Tabelul 6 Localizarea staţiilor pe Dunăre şi sistemele din luncă investigate de Universitatea Bucureşti în cadrul programului extensiv. Sistemele marcate cu gri au fost investigate şi în mod intensiv. Sistem în lunca inundabilă Km pe Dunăre la locul de acostare Zona ripariană Somova 100 Sectorul Insula Mică a Brăilei (Ostrovul Fundu Mare, Ostrovul Popa, zona 175-210 ripariană Gura Gârluţei). Zona ripariană Gura Ialomiţei şi Ostrovul Gâsca 243 Pacuiul lui Soare şi Ostrovul Talchia 357 Zona ripariană Spantov 414 Ostrovul Lung 468 Ostrovul Gostinu 474 Zona ripariană amonte Giurgiu 481 Ostrovul Ciughinea 555-560 Ostrovul Sredniak, zona ripariană amonte T. Măgurele 595.7-597 Ostrovul Calnovăţ 605, 614 Ostrovul Gârcov, zona ripariană Gârcov 621 Zona ripariană aval Corabia 628 Ostrovul Carabulea 687 Zona ripariană Rast 747 Zona ripariană Arceru 775 Zona ripariană Ciuperceni 786 Ostrovul Calafatul Mic (Turcesc) 790 Zona ripariană amonte Calafat 795 Staţia pe Dunăre Localizarea Km pe Dunăre B6 Râul Ialomiţa (aval) 242 B5 Râul Ialomiţa (amonte) 246 B4 Confluenţa braţului Borcea cu braţul Rău (Bala) 68 Bala B3 Silistra (aval) 372 B2 Silistra (amonte) 379 B1 Râul Argeş (aval) 425 O11 Râul Argeş (amonte) 434 O10bis Giurgiu (amonte) 481 O10 Giurgiu (aval) 487 O9 Râul Vedea (aval) 518 O8 Zimnicea (aval) – Râul Vedea (amonte) 545 O7 Turnu Măgurele (aval) 595 O6 Râul Olt (aval) 608 O5 Corabia (aval) 638 O4 Koslodui (aval) 689 O3 Lom (aval) (Rast, aval) 740 O2 Vidin/ Calafat (aval) 788 Transectul H din O. Fundu Mare (700 m lungime) a constat din 5 staţii (H1 - ţărm, H2 – grind înalt împădurit natural, H3 – pădure interioară naturală frecvent inundată, H4 – mlaştină la limita zonei H3, H5 – mlaştină la limita centurii lacurilor situate în mijlocul insulei). Staţiile transectului A-A’ din O. Fundu Mare (3 km lungime) au fost amplasate pe gradientul de hidroconectivitate dintre Dunăre şi ecosistemele acvatice din insulă, pe un canal şi cinci lacuri interconexate (CC1 – gura canalului de conexiune cu Dunărea, CC2 – mijlocul canalului de conexiune, LC – Lacul Chiriloia, LS – Iezerul lui Stan, LB – lacul Bercaru, LBd – Lacul Bordeiele, LF – Lacul Fundu Mare). Transectele 4 şi 5, care au inclus câte 4 staţii pe gradientul de inundabilitate (A = acvatic, F = frecvent inundat, R = rar inundat şi T = terestru) au fost amplasate în O. Fundu Mare, între Dunăre şi grind (transectul 4) şi între canalul Hogioaia şi pădurea frecvent inundată (transectul 5). Transectul I a fost stabilit astfel încât să acopere heterogenitatea ecosistemică a unui sector din O. Popa (300 x 1000m) şi a constat din staţiile I1 (întinsură), I2 şi A1 (situate la altitudini diferite

80<br />

Descrierea programului de cercetare<br />

Tabelul 6 Localizarea staţiilor pe Dunăre şi sistemele d<strong>in</strong> luncă <strong>in</strong>vestigate de Universitatea<br />

Bucureşti în cadrul programului extensiv. Sistemele marcate cu gri au fost <strong>in</strong>vestigate şi în mod<br />

<strong>in</strong>tensiv.<br />

Sistem în <strong>lunca</strong> <strong>in</strong>undabilă<br />

Km pe Dunăre la locul de acostare<br />

Zona ripariană Somova 100<br />

Sectorul Insula Mică a Brăilei (Ostrovul Fundu Mare, Ostrovul Popa, zona<br />

175-210<br />

ripariană Gura Gârluţei).<br />

Zona ripariană Gura Ialomiţei şi Ostrovul Gâsca 243<br />

Pacuiul lui Soare şi Ostrovul Talchia 357<br />

Zona ripariană Spantov 414<br />

Ostrovul Lung 468<br />

Ostrovul Gost<strong>in</strong>u 474<br />

Zona ripariană amonte Giurgiu 481<br />

Ostrovul Ciugh<strong>in</strong>ea 555-560<br />

Ostrovul Sredniak, zona ripariană amonte T. Măgurele 595.7-597<br />

Ostrovul Calnovăţ 605, 614<br />

Ostrovul Gârcov, zona ripariană Gârcov 621<br />

Zona ripariană aval Corabia 628<br />

Ostrovul Carabulea 687<br />

Zona ripariană Rast 747<br />

Zona ripariană Arceru 775<br />

Zona ripariană Ciuperceni 786<br />

Ostrovul Calafatul Mic (Turcesc) 790<br />

Zona ripariană amonte Calafat 795<br />

Staţia pe Dunăre Localizarea Km pe Dunăre<br />

B6 Râul Ialomiţa (aval) 242<br />

B5 Râul Ialomiţa (amonte) 246<br />

B4 Confluenţa braţului Borcea cu braţul Rău (Bala) 68 Bala<br />

B3 Silistra (aval) 372<br />

B2 Silistra (amonte) 379<br />

B1 Râul Argeş (aval) 425<br />

O11 Râul Argeş (amonte) 434<br />

O10bis Giurgiu (amonte) 481<br />

O10 Giurgiu (aval) 487<br />

O9 Râul Vedea (aval) 518<br />

O8 Zimnicea (aval) – Râul Vedea (amonte) 545<br />

O7 Turnu Măgurele (aval) 595<br />

O6 Râul Olt (aval) 608<br />

O5 Corabia (aval) 638<br />

O4 Koslodui (aval) 689<br />

O3 Lom (aval) (Rast, aval) 740<br />

O2 Vid<strong>in</strong>/ Calafat (aval) 788<br />

Transectul H d<strong>in</strong> O. Fundu Mare (700 m lungime) a constat d<strong>in</strong> 5 staţii (H1 - ţărm, H2 – gr<strong>in</strong>d<br />

înalt împădurit natural, H3 – pădure <strong>in</strong>terioară naturală frecvent <strong>in</strong>undată, H4 – mlaşt<strong>in</strong>ă la limita<br />

zonei H3, H5 – mlaşt<strong>in</strong>ă la limita centurii lacurilor situate în mijlocul <strong>in</strong>sulei). Staţiile<br />

transectului A-A’ d<strong>in</strong> O. Fundu Mare (3 km lungime) au fost amplasate pe gradientul de<br />

hidroconectivitate d<strong>in</strong>tre Dunăre şi ecosistemele acvatice d<strong>in</strong> <strong>in</strong>sulă, pe un canal şi c<strong>in</strong>ci lacuri<br />

<strong>in</strong>terconexate (CC1 – gura canalului de conexiune cu Dunărea, CC2 – mijlocul canalului de<br />

conexiune, LC – Lacul Chiriloia, LS – Iezerul lui Stan, LB – lacul Bercaru, LBd – Lacul<br />

Bordeiele, LF – Lacul Fundu Mare). Transectele 4 şi 5, care au <strong>in</strong>clus câte 4 staţii pe gradientul<br />

de <strong>in</strong>undabilitate (A = acvatic, F = frecvent <strong>in</strong>undat, R = rar <strong>in</strong>undat şi T = terestru) au fost<br />

amplasate în O. Fundu Mare, între Dunăre şi gr<strong>in</strong>d (transectul 4) şi între canalul Hogioaia şi<br />

pădurea frecvent <strong>in</strong>undată (transectul 5).<br />

Transectul I a fost stabilit astfel încât să acopere heterogenitatea ecosistemică a unui sector d<strong>in</strong><br />

O. Popa (300 x 1000m) şi a constat d<strong>in</strong> staţiile I1 (înt<strong>in</strong>sură), I2 şi A1 (situate la altitud<strong>in</strong>i diferite

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!