Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

64
Analiza critică a cunoaşterii
asupra sănătăţii umane şi componentelor capitalului natural (Eduljee, 1999), dar elemente
relevante se găsesc şi în proceduri mai sectoriale de evaluare a impactului (asupra aerului,
solului, etc).
Nu există o definiţie unică, internaţional acceptată, a evaluării de risc. Cea mai larg citată
definiţie este cea a Consiliului Naţional de Cercetare al Statelor Unite (NRC) într-o expunereseminar
despre managementul de risc în procesele decizionale ale guvernului (NRC 1983):
”evaluarea riscului reprezintă caracterizarea potenţialelor efecte adverse asupra sănătăţii în cazul
expunerilor umane la accidente ecologice”. Departamentul de Mediu al Marii Britanii (1995)
defineşte evaluarea de risc drept „strângerea structurată a informaţiilor disponibile despre riscuri
şi formarea unei judecăţi în privinţa lor”, iar managementul de risc urmând ca "procesul de
implementare a deciziilor despre acceptarea sau modificarea riscurilor". Australia
(ANZECC/NHMRC,1992), Noua Zeelandă şi Canada, urmează de asemenea schema NRC.
De departe cea mai largă folosire a evaluării de risc în SUA a fost în evaluarea sănătăţii
potenţiale a oamenilor şi a riscurilor ecologice cauzate de expunerea la substanţe chimice
periculoase în zonele contaminate. Recunoscând că aplicarea şi interpretarea eficientă a
regulamentelor ar fi facilitată de un cadru de lucru metodologic comun, USEPA a dezvoltat o
serie de linii de ghidare generice destinate unei varietăţi de probleme; metodologii pentru
evaluarea expunerii; dezvoltarea metodelor de evaluare toxicologică pentru carcinogeni şi noncarcinogeni;
metodologii de evaluare a riscului pentru managementul solului contaminat; ghidare
pentru realizarea evaluărilor de risc ecologic (US-EPA, Agenţia de Protecţie a Mediului a SUA,
1986a, b, 1988a, b).
Disponibilitatea publicaţiilor US-EPA, metodologiilor îngrijit elaborate şi tendiţa SUA de a
aborda multe probleme de mediu înaintea altor ţări au avut ca rezultat faptul că un număr de
organisme reglatoare şi/sau profesioniste au adoptat protocoalele US-EPA ca metodologie
standard, adesea cu puţine schimbări sau fără nici o modificare. Exemple de ţări care au aplicat
metodologiile US-EPA sunt Australia, Marea Britanie, Tailanda, Canada. La nivelul Uniunii
Europene (UE) evaluarea de risc a fost până acum aplicată pentru identificarea şi managementul
impactelor asupra oamenilor şi a mediului natural mai larg cauzate de folosirea de zi-cu-zi a
substanţelor ca produse de consum. De exemplu, Directiva 92/32/EEC (Comisia Comunităţii
Europene 1992) şi Prevederea Comisiei 793/93 (Comisia C.E. 1993b) cer ca o evaluare de risc
formală să se facă în privinţa unor substanţe “noi” sau deja “existente”, respectiv în contextul
Directivei asupra Clasificării, Ambalării şi Etichetării Substanţelor Periculoase - aşa numita
Directivă CPL 67/548/EEC - şi amendamentelor sale.
Directiva 93/67/EEC (Comisia C.E. 1993a) prezintă principiile pentru realizarea evaluărilor de
risc asupra noilor substanţe, susţinute de un detaliat “Document de Ghidare Tehnică” (Comisia
C.E. 1996) Prevederile Comisiei 1488/94 (Comisia C.E. 1994) descriu un cadru de lucru paralel
pentru evaluarea de risc asupra substanţelor deja existente. Un protocol a fost pregătit de către
C.E. ca ghid pentru realizarea evaluărilor de risc în cadrul acestei legislaţii (Comisia C.E. 1996).
Evaluarea de risc nu este o cerinţă explicită a Directivei 85/337/EEC despre evaluarea efectelor
anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (Comisia C.E. 1985), sau a legislaţiei
naţionale privind EIA a Statelor Membre altfel decât în contextul expunerii ocupaţionale şi al
controlului pericolelor majore. Oricum, revizuirea Directivei din 1985 include nevoia de a se lua
în considerare riscul de accidente prezentat de substanţe sau tehnologii folosite (Comisiile C.E.
1997). Proceduri recunoscute ca “evaluări de risc” sunt de fapt prezente într-o mare proporţie în
EIA europene, în special în legătură cu impactul emisiilor chimice asupra sănătăţii umane.
Centru de cercetare pentru monitoring şi evaluare (MARC, 1998) face o sinteză de amploare a
problematicii evaluării de risc în europa, pe care o recomandăm ca fiind cea mai comprehensivă