Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 61
compartimente ale UHGM şi troposferă şi de capacitatea scăzută de prognozare a variabilelor
tehnice şi social-politice, datorită dificultăţilor în cunoaşterea amplitudinii, locului şi momentului
producerii impactului.
Pentru asigurarea asumării unei responsabilităţi a diferiţilor agenţi poluanţi se urmăreşte:
‣ uniformizarea măsurilor de protecţie a mediului (norme şi standarde)
‣ încheierea de acorduri privind pragul minim sau intervalul de valori menţionat în norme şi
standarde de protecţie a mediului
‣ asumarea, în cadrul acordurilor, a principiilor economice ale poluării: internalizarea
externalităţilor, compensarea celor afectaţi de poluare. Internalizarea externaliăţilor se
realizează cu ajutorul instrumentelor economice care constau în instituirea de taxe, subvenţii
şi permise de poluare negociabile. Totuşi nu se prevede în norme obligativitatea
retehnologizării în vederea reduceri emisiilor de substanţe toxice. Sisteme de mecanisme şi
instrumente economice pentru internalizarea externalităţilor, cu alte cuvinte, a costurilor
directe/indirecte pe care le reclamă acţiunile destinate controlului efectelor ecotoxicologice,
au ca scop final prevenirea scăderii calităţii compartimentelor biotice şi abiotice şi a
deteriorării stării de sănătate a populaţiei umane.
Costurile pe care le presupune implementarea unei decizii reprezintă unul dintre aspectele cele
mai dificile din întreg procesul decizional (Forbes & Forbes, 1994). S-au dezvoltat instrumente
de finanţare care au ca obiectiv alimentarea unor fonduri necesare finanţării măsurilor necesare a
fi luate fie pentru reducerea volumului produşi secundari (emisii), fie pentru reducerea volumului
de produse poluante.
Toate organizaţiile implicate în procesul decizional trebuie să acţioneze de comun acord (Negrei,
1999). Schimbul de informaţie dintre factorii de decizie, subsistemul economic şi populaţie
(organizaţii familiale) favorizează o mai bună cunoaştere a riscurilor pe care le presupun
producţia, utilizarea şi eliminarea în compartimente UHGM şi troposferă a diferiţi compuşi
chimici.
Legislaţia prevede obligaţia de a anunţa iminenţa sau producerea unor eliberări neprevăzute sau a
accidentelor autorităţilor competente precum şi informarea publicului (Marinescu, 1996). De
altfel, acest aspect trebuie să ţină nu numai de obligativitatea pe care o impune legea, ci şi de
principiile (normele) morale, de valorile individuale. Aceasta este valabilă mai ales în cazul unor
convenţii care stipulează obligativitatea părţilor implicate de a se informa reciproc şi în timp util,
în eventualitatea producerii unor accidente.
Indiferent de sistemul politic, este necesară informarea cât mai completă a publicului în
conformitate cu dreptul la informaţie (dreptul de a cere şi de a obţine informaţia), ţinându-se cont
de măsura în care se poate asigura transparenţa (reprezintă o regulă) şi măsura în care trebuie
menţinut secretul (reprezintă o excepţie). Informarea este legată de costul informaţiei şi de
disponibilitatea de a o oferi şi constituie numai un drept formal atunci când guvernul are un rol
pasiv în fluxul informaţional (adică atunci când acesta furnizează o informaţie numai dacă i se
cere sau sub presiunea unor evenimente mediatizate, sau a publicului). Informaţia poate fi oferită
şi de instituţiile de cercetare şi academice naţionale şi internaţionale. Totuşi, este dezirabil ca
autorităţile să nu rămână pasive şi să furnizeze informaţii de interes general şi atunci când
acestea nu sunt cerute în mod expres. Aceasta depinde în mare măsură de politica guvernului,
având în vedere că în anumite situaţii sunt în joc interese ale statului respectiv sau ale companiei
responsabile.
Implicarea tuturor părţilor afectate de o anumită decizie (figura 7), are în vedere reducerea
riscului de apariţie a unor erori sau neînţelegeri. Există, totuşi, cazuri în care, din acest motiv,