Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

50
Analiza critică a cunoaşterii
şi biochimice la nivel individual, care pot fi detectate înainte ca răspunsuri observabile să apară
al nivel ecosistemic.
Deşi viziunea lui Weis este reducţionistă, ea pune în evidenţă faptul că, în măsura în care o
specie importantă pentru funcţionarea ecosistemului este afectată subletal, această afectare ar
putea fi evidenţiată doar prin studiu la nivel individual, efectul la nivel ecosistemic neputând fi
decelat datorită multitudinii de alţi factori ce controlează aspectele funcţionale ale ecosistemelor.
O astfel de investigare la nivel individual ar trebui făcută nu însă în laborator, ci pe ecosisteme
(sau fragmente de ecosisteme) reale, şi ar trebuie să reflecte cât mai bine heterogenitatea
populaţiei respective. O altă observaţie, legată de opinia lui Cairns, ar fi: există într-adevăr riscul
unei supraprotecţii a ecosistemelor
Forbes şi colab. (1995) ia în discuţie variabilitatea intrapopulaţională în răspunsul subletal la
populaţii de gasteropode şi ajunge la concluzia că variaţia non-genetică a fost mai importantă ca
cea genetică în variaţia totală fenotipică a ratei de creştere. Ca urmare premiza frecvent aplicată
în testele de toxicitate, că uniformitatea trăsăturilor fenotipice (răspunsul la toxic) e strâns
cuplată de uniformitatea genetică, e pusă în discuţie.
Deşi teste multispecifice de toxicitate incluzând micro- şi mezocosmuri nu sunt frecvent
utilizate, ele furnizează informaţii care nu sunt generate de testele monospecifice (Cairns,
1986a). Cairns (1995) pune rezistenţa la utilizarea testelor mai complexe pe seama faptului că
existe deja interese comercial şi profesionale în utilizarea lor.
Concentraţiile utilizate în mezocosmuri, ca şi pentru testele monospecifice, sunt în general
selectate astfel încât să furnizeze informaţii cu privire la cea mai ridicată concentraţie care nu
determină efecte adverse (the no observed effect concentration, NOEC), cea mai joasă
concentraţie ce determină modificări (the lowest observed effect concentration, LOEC), timpul
de eliminare a compusului şi panta relaţiei doză/răspuns pentru mezocosmul dat, ceea ce diferă
fiind tipul de variabilă urmărită. Informaţia necesară pentru stabilirea concentraţiilor de testare se
bazează pe estimarea concentraţiei din mediu (estimated environmental concentration, EEC) şi
pe teste de toxicitate monospecifice. La rândul lor, concentraţiile de efect pentru mezocosmuri
pot fi o bază de selectare a concentraţiilor pentru experimente la scară mai mare, pe fragmente de
ecosisteme naturale (Stay şi Jarvinen, 1995). Un excelent studiu pe mezocosm este prezentat de
Baturo şi colab. (1995). Se relevă faptul că toxicele cu impact la nivel sistemului nervos şi
hormonal au concentraţii de efect mai joase. Un alt experiment recent pe mezocosm a fost
montat de Horne şi Baturo (1995) mimând bălţi temporare şi urmărind impactul simultan
almetalelor grele, pH-ului şi DOC asupra amfibienilor, ţânţarilor şi algelor.
În ce priveşte indicatorii de toxicitate la nivel ecosistemic, utilizabili şi în fragmente de
ecosisteme (‘enclosures’), Cairns şi Niederlehner (1993) menţionează că cel mai sensibil pare a
fi compoziţia specifică şi bogăţia specifică. Indicatorii funcţionali ar avea raportul
semnal/zgomot mult mai mare decât cei structurali, în timp ce o metodă de îmbunătăţire a
modelelor predicitive este alegerea unor indicatori cu un raport semnal/zgomot cât mai mic.
Cairns (1986b) subliniază necesitatea validării modelelor elaborate pe baza testelor de laborator
şi propune etape de validare diferite în funcţie de tipul de test de la care se pleacă (test pe o
specie străină ecosistemului de interes, test pe o specie indigenă, test pe microcosm sau
mezocosm simulând caracteristicile ecosistemului respectiv). Ideea este de a demonstra (valida
faptul că) că nivelurile de protecţie deduse din testele de laborator se pot aplica la niveluri
biologice de organizare superioare celui pentru care a fost dedus, eventual de a amenda aceste
niveluri de protecţie. Curbele doză răspuns din sistemele predicticve trebuie comparate cu cele
din sistemele naturale.