20.01.2015 Views

Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

<strong>Ecotoxicologia</strong> <strong>metalelor</strong> în <strong>lunca</strong> Dunării 49<br />

sunt rapide, relativ ieft<strong>in</strong>e şi reproductibile, deci utilizabile pentru determ<strong>in</strong>ări de rut<strong>in</strong>ă.<br />

Microorganismele sunt potrivite pentru utilizarea în teste de toxicitate, deoarece sunt ieft<strong>in</strong> de<br />

cultivat, cresc rapid şi, de obicei, dau rezultate reproductibile. Numeroase detalii cu privire la<br />

testarea microorganisemlor pot fi găsite în acest articol de s<strong>in</strong>teză.<br />

Teste microbiene particulare au fost utilizate pentru stabilirea genotoxicităţii <strong>metalelor</strong> <strong>grele</strong>.<br />

Cod<strong>in</strong>a şi colab. (1995) compară sensibilitatea a trei astfel de teste. Datele obţ<strong>in</strong>ute pot fi folosite<br />

ca reper pentru o primă estimare a unui efect mutagen al <strong>metalelor</strong> asupra microoganismelor la<br />

nivelul solului sau sedimentului ecosistemelor în studiu.<br />

Efectele tox<strong>in</strong>elor asupra animalelor acvatice au fost determ<strong>in</strong>ate folos<strong>in</strong>d ca <strong>in</strong>dicatori<br />

mortalitatea, rata de reproducere, imobilitatea, decolorarea corpului sau pierderea echilibrului.<br />

Testele de toxicitate acută au folosit în general peşti şi macronevertebrate, stadiile t<strong>in</strong>ere<br />

bucurându-se de o atenţie de o atenţie specială ca urmare a vulnerabilităţii ridicate (Hutch<strong>in</strong>son<br />

şi colab., 1994). Teste de toxicitate acută (cu durata standard de 48 ore) au relevat că cele mai<br />

sensibile la metale par a fi crustaceii, pe când organismele bentonice au fost identificate ca cele<br />

mai sensibile la toxicitate cronică (Furmanska, 1979).<br />

Toussa<strong>in</strong>t şi colab. (1995) fac un studiu comparativ între teste deja consacrate şi teste nou<br />

propuse (de către diferiţi autori). O parte d<strong>in</strong>tre testele noi, mai ieft<strong>in</strong>e şi mai rapide, au avut<br />

sensibilităţi similare cu testele standard şi sunt recomandate a fi utilizate ca o baterie în vederea<br />

unui screen<strong>in</strong>g prelim<strong>in</strong>ar al toxicităţii.<br />

Astfel de teste au fost folosite pentru evaluare toxicităţii unor efluenţi sau a unor compuşi noi,<br />

însă ar putea fi folosite şi pentru estimarea toxicităţii unor compartimente abiotice ecosistemice.<br />

O idee <strong>in</strong>teresantă, de exemplu, este aceea de a compara determ<strong>in</strong>ările de contam<strong>in</strong>are ale<br />

sedimenteor cu rezultatele unei baterii de teste de toxicitate standard în care s-au folosit extracte<br />

d<strong>in</strong> acele sedimente (Santiago şi colab., 1994).<br />

Anumite sisteme de detoxifiere (ex. oxigenaze cu funcţie mixtă, esteraze) pot fi activate la<br />

contactul organismului cu substanţa stră<strong>in</strong>ă, şi în pr<strong>in</strong>cipiu şi acestea ar putea fi <strong>in</strong>dicatori ai<br />

expunerii. Date cu privire la impactul <strong>metalelor</strong> <strong>grele</strong> asupra activităţii esterazice a unor specii de<br />

rotiferi sunt furnizate de Moffat şi Terry (1995). Se concluzionează că activitatea esterazică este<br />

un <strong>in</strong>dicator util pentru un test de toxicitate rapid, comparabil ca sensibilitate cu testul de<br />

letalitate de 24 de ore.<br />

Relevanţa unor teste în condiţii absolut artificiale este discutabilă, îndeosebi pentru organismele<br />

superioare. În toate vertebratele exam<strong>in</strong>ate până acum a fost identificat răspuns hormonal la<br />

condiţii de stress, asociat cu efecte adverse asupra creşterii, reproducerii, imunocompetenţei şi,<br />

cel puţ<strong>in</strong> uneori, asupra capacităţii de a tampona contam<strong>in</strong>anţii organici şi anorganici. Pott<strong>in</strong>ger<br />

şi Calder, (1995) au dovedit reducerea toxicităţii unor compuşi în condiţiile în care specia de<br />

păstrăv testată a fost manipulată cu m<strong>in</strong>im posibil de perturbare, şi au subl<strong>in</strong>iat pericolul ca multe<br />

d<strong>in</strong> datele obţ<strong>in</strong>ute până acum să fie atipice. Relaţia stress - vulnerabilitate nu este însă<br />

obligatoriu una de implicaţie, autorii subl<strong>in</strong>i<strong>in</strong>d necesitatea unor studii suplimentare pentru a o<br />

elucida.<br />

Unul d<strong>in</strong> aspectele controversate este utilizare celor mai sensibile specii la testarea<br />

monospecifică. Pe de o parte se ridică problema corectitud<strong>in</strong>ii alegerii unei anumite specii ori a<br />

<strong>in</strong>dicatorilor de toxicitate, care pot conduce la o subprotejare a ecosistemului, pe de altă parte cea<br />

a neimportanţei acestei specii în economia ecosistemului sau a posibilei redundanţe la nivelul<br />

locului pe care îl ocupă, care pot conduce la o supraprotecţie a ecosistemului (Cairns, 1986a).<br />

Weis (1985) consideră însă că răspunsurile ecosistemelor pot fi atribuite unor alterări fiziologice

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!