Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

36
Analiza critică a cunoaşterii
un proces de demetilare ar putea avea loc la nivelul ficatului păsărilor (Iordache, 1993), dar şi
mamiferelor, urmat de o excreţie a formei anorganice la nivelul rinichiului. O altă posibilitate
este inactivarea lui de către Se, altminteri un element foarte toxic (Cuvin şi Furness, 1991, citaţi
de Iordache, 1993).
Microorganismele pot interacţiona cu metalele în diverse feluri: acumulare intracelulară de
metale, asociere a metalelor cu peretele celular, mobilizare sau imobilizare extracelulară a
metalelor de către produşi metabolici bacterieni, interacţii cu polimeri extracelulari şi
transformarea şi volatilizarea metalelor (Chen şi colab., 1995a).
Alga Chlorella vulgaris a răspuns cu prelungirea fazei de lag a culturii şi o producţie de
metalotioneine expunerii la Zn şi Cu, aproape tot Zn şi Cd preluat fiind asociat cu fracţia proteică
(Maeda şi colab., 1990a, b).
Un tabel sintetic al efectelor subletale ale Cd (reproductive, fiziologice şi biochimice,
enzimatice, imunologice şi comportamentale) asupra organismelor acvatice poate fi găsit la
Wright şi Welbourn (1994, tabelul 2, 63 citări). Aceiaşi autori prezintă un tabel al efectelor letale
(toxicitate acută) la specii acvatice (tabelul 1, 60 citări). Hendriks şi colab. (1995) prezintă
NOEC şi EC ale Cd asupra Lumbricidelor şi insectivorelor, alături de un tabel cu factori de
acumulare şi amplificare a Cd, Cu şi Zn în aceleaşi tipuri de organisme. Un articiol de sinteză cu
privire la efectele cromului este publicat recent de Nriagu şi Kabir (1995).
Date cu privire la amfibieni sunt relativ puţine. Metalele grele sunt menţionate printre factorii
care ar putea cauza imunosupresia la amfibieni (Carey, 1993), însă Linder (1993) pe baza unor
teste standardizate de laborator şi a unor teste in situ, consideră că efecte acute datorate numai
metalelor grele nu pot fi identificate. Inspecţii preliminare de teren sugerează că “populaţiile de
amfibieni nu par a fi afectate în mod advers de concentraţiile relativ mari de metale din
sedimente”. Dintre amfibieni, salamandrele sunt mai sensibile la impactul metalelor grele decât
broaştele, Rana sylvatica fiind găsite nesensibile de către Horne şi Danson (1995). Un potenţial
efect ar putea fi doar întârzierea metamorfozei. Aceiaşi autori nu înregistrează o afectare a
metamorfozei ţânţarilor de către metalele grele
Frecvenţa de distribuţie a concentraţiilor metalelor grele în indivizi sau subprobe de ţesuturi
poate fi puternic asimetrică (Hughes, 1981). Concentraţiiile metalelor esenţiale au fost distribuite
mai simetric decât ale elementelor neesenţiale. Este important de subliniat că asimetria pozitivă a
frecvenţelor de distribuţie ale concentraţiilor metalelor grele reflectă existenţa unor efecte
subletale sau letale înainte ca valoarea medie să atingă pragul de toxicitate.
O altă idee importantă este că ‘ferestrele de optim’, pentru acele metale care funcţionează şi ca
micronutrienţi, la specii diferite pot să nu se suprapună, sau să se suprapună doar parţial
(Hopkin, 1993). Soluri aşa-zis necontaminate pot fi toxice pentru unele specii.
1.2.2. Efecte la nivel populaţional
Între afectarea metabolismului individului şi afectarea structurii şi funcţiilor populaţiei este o
relaţie de consecinţă directă. Iar afectarea funcţiilor populaţiei poate avea şi ea, ulterior, un
impact asupra metabolismului indivizilor componenţi. Adesea structura genetică este schimbată
(selecţie faţă de efectul toxic), ca şi alţi parametrii structurali (mărimea populaţiei, clasele de
vârstă, iar uneori chiar distribuţia spaţială - la speciile mobile).
La nivelul fotoautotrofilor ne putem aştepa la o afectare a preluării de nutrienţi şi elemente
minerale, a capacităţii de convertire a energiei radiante, iar la nivelul heterotrofilor, la o afectare