Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 33
În afara modelului REMM, nici un alt model nu se referă la procesele de denitrificare şi
producere de N 2 O din zonele umede. De precizat însă că nici modelul REMM nu poate fi luat în
calcul din punctul de vedere al emisiilor de N 2 O, deoarece în acest model nu se face diferenţa
între emisiile de N 2 O şi N 2 din procesul de denitrificare. Lipseşte din literatură o evaluare, şi cu
atât mai puţin o modelare a efectului metalelor grele asupra raportului N 2 O/N 2 . O discuţie a
influenţei compuşilor cu potenţial de toxicitate asupra ratei de denitrificare va fi inclusă în
următorul capitolul, referitor la efectele ecotoxicologice ale metalelor.
Tabelul 3 Modele ale procesului de denitrificare (adaptat după Li şi colab., 1992).
Referinţe bibliografice
Scurtă descriere a modelului
Facht (1974)
Dinamica denititrificării este independentă de concentraţia NO - 3 ; este funcţie liniară de pH
şi O 2 şi funcţie exponenţială de temperatură.
Rapoprtul N 2 O/N 2 depinde doar de aeraţie şi pH.
Mehran şi Tanji (1974) Toate transformările azotului (nitrificarea, denitrificarea, imobilizarea, îndepărtarea
azotului prin recoltarea plantelor şi schimburile NH + 4 ) au fost calculate în comun.
Nu tratează descompunerea şi carbonul din substrat.
Van Veen şi Frissel Microorganismele sunt cele mai importante pentru dinamica azotului; carbonul şi azotul
(1979)
au cicluri care sunt interdependente.
Molina şi colab.
(1983)
Clay şi colab. (1985)
Mc Conaughy şi
Bouldin (1985)
Mosier şi Parton
(1988)
Parton şi colab. (1988)
Leffelaar şi Wessel
(1988)
Grant (1991)
Johnsson şi colab.
(1991)
Li şi colab. (1992)
Altier şi colab. (1996)
Modelul calculează denitrificarea totală, nu separă producerea de N 2 O de cea de N 2 .
Modelul dinamicii pe termen scurt a denitrificării.
Disponibilitatea azotului, în limitele ratei de descompunere, este rezultanta procesului de
descompunere, minaralizare, imobilizare, nitrificare, denitrificare.
Denitrificarea totală este funcţie constantă de descompunere.
Modelul lui Clay cuplează stratificarea solului, temperatura solului, scurgerea apei,
creşterea plantelor şi lucrările agricole pentru simularea în teren.
Modelul solului saturat.
Acesta consideră că reducerea secvenţială (NO - 3 -NO - 2 -N 2 O-N 2 ) şi difuzia tranzitorie ca
NO - 3 , NO - 2 , N 2 O, N 2 , permite saturarea solului, iar reducerea diferitelor forme de azot se
face doar în regiunule anaerobe.
Nu tratează carbonul ca factor limitant.
Modelul nitrificării şi denitrificării solurilor tratate cu uree şi a solurilor de preerie.
Producerea N2O este controlată de temperatură, umiditate, nivelul NH 4 + şi nitratilor.
Respiraţia microbiană şi denitrificarea sunt descrise pentru straturi omogene de sol în care
nu au loc procese de transport.
-
Procesele majore sunt creşterea şi întreţinerea biomasei denitrificatorilor şi reducerea NO 3
la N 2 (sau NO -, 2 sau N 2 O).
Modelul denitrificării totale (N 2 O+N 2 ) pentru agroecosisteme.
Denitrificarea este controlată de temperatură şi concentraţia O 2 .
Modelul la scară de studiu de teren al denitrificării totale (N 2 O+N 2 ) este funcţie de rata
potenţială, temperatura solului, O 2 din sol şi disponibilitatea nitraţilor. Rata potenţială este
funcţie de tipul de sol şi sistemul de recoltare. Dinamica temperaturii solului şi umiditatea
determină tipul de sol şi suprafaţa asestuia.
Carbonul disponibil nu este luat în calcul.
Modelul la nivel de studiu de teren al descompunerii şi denitrificării prin prisma
microclimatului din sol.
Practicile agricole, proprietăţile solului şi climatul sunt incluse în acest model.
Model la nivelul zonelor ripariene pentru estimarea modificărilor fluxului de azot la
trecerea dinspre ecositemele agricole către ecosistemele acvatice. Are componente pentru
circuitul carbonului şi azotului, inclusiv pentru denitrificare