Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

30
Analiza critică a cunoaşterii
Am constat că nu există o estimare satisfăcătoare a scării de timp la care are loc retenţia azotului.
Un subiect de cercetare abordat cu predilecţie în ultimul deceniu este rolul zonelor inundabile în
retenţia azotului şi implicaţiile acestei retenţii asupra fenomenului de eutrofizare (de ex.
Cristofor şi colab, 1993). Un aspect incomplet elucidat este importanţa relativă în retenţia
azotului a zonelor din partea din amonte a bazinelor faţă de zonele din aval. Numeroase studii
atestă rolul zonelor ripariene al râurilor de ordin mic în retenţia fluxurilor transversale (ex.
Haycock şi colab., 1996). în timp ce altele argumentează rolul zonelor inundabile ale marilor
râuri în retenţia fluxurilor longitudinale de azot (Cristofor şi colab, 1993). În ce priveşte râurile
de ordin intermediar, intervenţia în retenţia fluxurilor transversale este mai mică decât cea a
râurilor de ordin mic, după cum argumentează Pinay şi colab. (1998), iar reţinerea fluxurilor
longitudinale este de aştepat să nu fie foarte importantă, datorită dezvoltării reduse a luncii.
Tabelul 1 Mecanisme implicate în retenţia metalelor şi azotului în lunca Dunării şi gradul de
cunoaştere la debutul programului de cercetare / la ora actuală
Mecanism Relevanţă la nivel de: Gradul de cunoaştere
(0) Sedimentare Ecosistem şi complex nesatisfăcător / bun
(1) Creşterea ratei de sedimentare Ecosistem şi complex nesatitsfăcător / bun
(2) Import de litieră şi vegetaţie Ecosistem şi complex nesatisfăcător
(3) Preluare din apa de inundaţie Ecosistem nesatisfăcător
(4) Preluare din sol/sediment Ecosistem nesatitsfăcător / bun
(5) Stocare Ecosistem nesatitsfăcător / bun
(6) Transfer către consumatori Ecosistem nesatisfăcător
(7) Eliberare prin descompunerea litierei Ecosistem nesatitsfăcător / bun
Export de biomasă şi litieră, antropic (9) Ecosistem şi complex nesatisfăcător
şi natural (8, 10)
(11) Export gazos* Ecosistem şi complex nesatitsfăcător /
satisfăcător
(12) Export dizolvat şi particulat Ecosistem şi complex nesatisfăcător
(13) Efect de filtru Ecosistem şi complex la nivel de estimare
*mecanism valabil doar pentru elementele cu circuit gazos
Exportul şi importul formelor dizolvate de azot se poate face şi prin intermediul apei subterane,
atunci când există defazaje între nivelul apei subterane şi cel al Dunării. Exportul prin apa
subterană pare să fie corelat şi cu exportul gazos (prin denitrificare). Concentraţii mari de azotat
au fost determinate în apa subterană a zonelor de grind, ca rezultat al percolării din orizontul
superficial, în general bine oxidat şi favorabil nitrificării. În momentele de curgere a pânzei
subterane către Dunăre, acest aport de azotaţi pare să favorizeze apariţia unor rate mari de
denitrificare în zonele cu potenţial redox scăzut, inundate, localizate în apropierea malului, în
special după inundaţiile de toamnă, când există suficient carbon disponibil, ca rezultat al
descompunerii vegetaţiei (Iordache şi colab. 1997).
Dintre toate mecanismele naturale de export al azotului, cea mai cunoscută şi cercetată cale este
cea a denitrificării. Este un mecanism major care converteşte compuşii azotului (în principal
azotatul, dar şi azotitul) utlizabili ca acceptori de electroni de către procariote, reducându-i până
la azot gazos (N 2 şi N 2 O) şi completând astfel subciclul gazos al circuitului azotului.
Cele mai multe cercetări asupra denitrificării au fost realizate de către cercetătorii din domeniul
agriculturii în efortul acestora de a înţelege şi a minimiza pierderile de nutrienţi ce au ca efect
limitarea creşterii recoltei. Motivele ulterioare pentru intensificarea cercetării denitrificării au
fost interesul pentru descreşterea contaminării cu azotaţi a sistemelor acvatice şi modificarea
compoziţiei atmosferice prin emisia de N 2 O. În ultimii ani denitrificarea a căpătat o nouă
importanţă prin prisma acestui ultim motiv. Într-adevăr concentraţia de N 2 O din atmosferă a