Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

20.01.2015 Views

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 285 Schimbări ale contaminării la diferite scări de timp în ecosistemele acvatice ale Deltei Dunării Pe termen scurt (de la un an la altul) nu a existat vreo tendinţă comună tuturor ecosistmelor, cu excepţia Cr, care a avut valori foarte asemănătoare în 1993 şi 1995 (figura 5). Anexa 10 Figura 5 Diagramă a concentraţiilor de Cr în sedimentul superficial. Pe axa x - valori în 1993, pe axa y -valori în 1995 (ppm). Pentru modificările pe termen mediu (prin compararea orizonturilor a şi b de sediment) fiecare metal a fost analizat separat, dar prezentăm doar rezultate cumulative pentru două grupe de metale: Cu, Zn, Ni, Cd, Pb, Cr şi Co, pe de o parte, Zr, Mo, V, Sr şi Ba, pe de altă parte (figura 6). Cea mai mare creştere se înregistrează în lacul Trei Ozere, o mică descreştere pentru cel de-al doilea grup de metale fiind datorată Sr şi Ba. Cea mai mare descreştere a avut loc în lacul Băclăneşti. Situaţii speciale prezintă canalul Dunavăţu şi lacul Tătaru, cu tendinţe contrarii pentru cele două grupe de metale. În canalul Dunavăţu a avut loc o descreştere generală a contaminării, dar o creştere în cazul Sr, Ba şi Ni. Sr şi Ba sunt responsabile pentru creşterea în cazul celui de-al doilea grup în lacul Tătaru, unde contaminarea generală a scăzut. Pe termen lung, pe baza analizei unor carote prelevate în lacurile Roşu, Meşteru şi Matiţa, s-a putut constata o creştere a concentraţiilor de Ni, Pb, Zn, Cr, Cd, Cu, As în sedimentul superficial (0-4 cm) faţă de cel profund. Se poate conchide că pe termen lung a avut loc o creştere a contaminării sedimentelor cu metale, dar pe termen mediu variaţii specifice pot avea loc. Relaţia dintre distribuţia în spaţiu a metalelor din lacurile Deltei Dunării şi dinamica lor pe termen mediu Figura 7 arată relaţia dintre coeficientul de determinare al corelaţiei dintre concentraţiile din orizonturile a şi b de sediment pentru fiecare metal, pe de o parte, şi coeficientul de disimilaritate, pe de altă parte. Graficul sugerează că, pentru majoritatea metalelor, o descreştere a corelării dintre straturile de sediment are loc atunci când coeficientul de disimilaritate creşte. Prin urmare un R 2 coborât este asociat cu valori mai împrăştiate. |inând cont şi de relaţia dintre gradientul de conectivitate hidrologică şi contaminare, se poate conchide că o contaminare mai ridicată nu este asociată cu o reducere liniară a contaminării cu metale pe acest gradient. Prin urmare, capacitatea de retenţie a metalelor în sistemele acvatice ale Deltei este încă relativ ridicată, de vreme ce efectul de filtrare este intens. Un caz special îl reprezintă Pb, care are un coeficient de disimilaritate coborât şi un R 2 de asemenea coborât. Acesta ar putea fi explicat astfel: Pb nu depăşeşte atât de mult valorile de fond, dar are loc o puternică retenţie a sa. Un argument în această direcţie este puternica sa asociere cu materia particulată în suspensie, care poate fi reţinută prin procesul de sedimentare. În cazul celorlalte metale, un transfer important către sediment poate avea loc prin moartea componentelor sectorului de ciclare, care concentrează metalele din fracţia dizolvată. Această cale de transfer este mult mai lentă ca sedimentarea.

286 Anexe

286 Anexe

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!