Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 217
optim pentru atingerea lui reprezintă probleme decizionale şi fac parte din procesul de luare a
deciziilor.
Problemele decizionale pot fi caracterizate prin:
a. gradul de structurare
O problemă este bine structurată, dacă factorul de decizie este familiarizat cu stadiul actual şi cel
dezirabil al unei situaţii şi cu modalităţile de eliminare a lacunelor. Problemele slab structurate
cer soluţii creatoare.
b. nivelul de organizare
Există 3 niveluri de organizare cu care sunt asociate:
• probleme operaţionale - legate de activităţile cele mai concrete
• probleme tactice - legate de implementarea deciziilor tactice, subsumate strategiilor
• probleme strategice - legate de implementarea de strategii care afectează întreaga
activitate a organizaţiei
c. gradul de urgenţă
În funcţie de gradul de urgenţă, există :
• probleme reactive - care reclamă acţiuni imediate, presupun o atitudine reactivă.
Astfel de probleme pot fi asociate unor situaţii de criză sau unor oportunităţi la care
trebuie reacţionat rapid.
• probleme proactive - în contrast cu primele, presupun o atitudine proactivă, în sensul
că se doreşte influenţarea factorilor de comandă externi astfel încât să aibă valori cât
mai favorabile organizaţiei. Atitudinea proactivă implică o analiză în detaliu a
caracteristicilor problemei pentru luarea deciziei corecte (necesită timp şi alte
categorii de resurse) şi acţiunea la nivelul cauzelor profunde ale problemei.
Problemele decizionale asociate alegerii scopurilor şi selectării PMCN au grad de structurare
variabil în funcţie de nivelul ierarhic al sistemelor ecologice avute în vedere (în general scade cu
creşterea nivelului ierarhic), sunt probleme tactice şi operaţionale 63 , şi sunt probleme reactive sau
proactive, în funcţie de situaţie (reacţii la deteriorări accdidentale sau proiectare a utilizării pe
termen lung).
Procesul de luare a deciziilor are cinci faze esenţiale:
‣ Identificarea problemei
Caracteristica acestei etape este receptivitatea factorilor de decizie la problemele care pot
să apară şi la fluxul de informaţie asociat acestora. Definirea problemei se referă la
exprimarea ei în termenii unei lacune dintre starea actuală şi cea dezirabilă. Identificarea
corectă a problemei, precum şi anumite interese, influenţează decizia care va fi luată
(daca este o problema reala sau nu, şi, daca da, cât de importantă), aceasta putând fi chiar
una necorespunzătoare, din întreg setul de alternative. Este foarte important nivelul la
care se face identificarea problemei (în ce organizaţie, de la cele locale până la cele
guvernamentale, şi la ce nivel ierarhic, într-o organizaţie dată), deoarece la anumite
niveluri aceasta poate să nu fie considerată o problemă reală sau de importanţă majoră şi
să se acţioneze în consecinţă.
‣ Soluţionarea problemei
Pentru soluţionarea unei probleme sunt necesare identificarea şi evaluarea alternativelor.
Pentru identificarea alternativelor se impune un studiu intens, adesea asociat construirii
şi/sau utilizării unui sistem suport de asistare a deciziilor (SSAD).
‣ Selectarea soluţiei
Un factor de decizie acceptă într-o măsură mai mare sau mai mică o anumită alternativă
în managementul capitalului natural să predomine forţele raţionale în luarea deciziilor, dar trebuie sa conştientizăm faptul că adesea în realitate au
o influenţa puternică şi cele neraţionale, asupra cărora se poate acţiona prin alte mecanisme / instrumente, diferite de SSAD (de ex. lobby- ing).
63 adesea, totuşi, sunt calificate ca strategice (mai ales când se referă la sisteme ecologice de nicel ierarhic mare), însă în acest caz este vorba de
utilizarea termenului în sens comun (se doreşte evidenţierea importanţei deosebite a problemei), nu în cel acordat de limbajul tehnic managerial
(cel mult se poate vorbi de strategii funcţionale - a se vedea capitolul 1.2.1)