Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 213
Identificarea sistemelor socio-economice (ca sisteme ecologice) presupune caracterizarea felului
cum organizaţiile se grupează în module funcţionale (MF). MF formate din organizaţii
economice sunt caracterizate de o diversitate internă relativ ridicată, ceea ce crează condiţii
pentru competiţie în condiţiile pieţei. Aceste MF sunt caracteristice SSE-ce locale şi pot avea
semnificaţie le niveluri ierarhice mai mari datorită fluxurilor foarte intense dintre SSE-ce
corespunzând transferului de bunuri şi servicii. O altă categorie de MF sunt formate din
organizatii care sunt caracteristice doar sistemelor socio-economice regionale sau
macroregionale şi reprezintă proprietaţi emergente structurale ale acestora. La ora actuală MF
emergente la nivel regional şi macroregional sunt dominate în SSE românesc de câte o singură
organizaţie, cu caracter public (structurile administrative de nivel national si din teritoriu).
Aceste organizaţii au rol cheie în funcţionarea sistemului socio-economic de la nivelul ierarhic
respectiv, nefiind supuse legilor pieţei (ca, de altfel, şi organizaţiile administrative din sistemele
socio-economice locale). O anumită competiţie faţă de oferta lor de servicii (pe categorii de
servicii, între care şi cele asociate gestionării capitalului natural) s-a dezvoltat în domeniul privat
la nivelul organizaţiilor neguvernamentale.
Productivitatea crescută de bunuri si servicii produse şi absorbite de la capitalul natural ca
rezultat al MF emergente si al schimburilor de bunuri şi servicii dintre sistemele socioeconomice
locale (schimburi mediate de organizatiile componente) este proprietatea emergenta
funcţională a SSE-ce regionale, macroregionale si global. Maximalizarea ofertei de bunuri si
servicii interceptate de la capitalul natural are o dubla semnificatie. Pe de o parte este vorba de
tendinta de maximalizare a ofertei percepute de bunuri si servicii, pe de alta parte este vorba de
largirea gamei de bunuri si servicii percepute (se poate vorbi de tendinta de maximalizare a
capitalului natural perceput; figura 2d). În etapa istorica actuala s-a finalizat extinderea spatiala
si pe niveluri ierarhice a capitalului natural perceput, dar are loc o extindere continua a gamei de
bunuri si servicii percepute. Managementul capitalului natural la un moment dat are drept scop
maximalizarea ofertei percepute de factorii de decizie, ceea ce adesea duce la reducerea ofertei
de servicii nepercepute de decidenţi, ceea ce, prin retroconexiune, determină ajustarea practicilor
manageriale cu privire la capitalul natural (Vădineanu şi colab., 2000; a se vedea şi capitolul de
rezultate pentru cazul particular al SDI).
În continuare vom evidenţia locul managementului capitalului natural (ca tip particular de
management) în organizaţii.
Managementul relaţiei cu capitalul natural se desfaşoară în cadrul unor arii funcţionale 56 special
diferenţiate (cum este cazul multor organizaţii economice în Europa de vest în care se practică
aşa numitul ecomanagement), sau intră în responsabilitatea managerului general. Orice
organizaţie economică trebuie să evalueze în mod obiectiv performanţa actuală în ceea ce
priveste impactul activităţii ei asupra capitalului natural, sa-şi fixeze un set de obiective şi
prioritati pentru imbunătăţirea acestei performanţe şi să definească o serie de planuri de acţiune
in scopul atingerii obiectivelor fixate 57 . Situaţia este diferită în cazul organizaţiilor publice
responsabile de relatia sistemelor socio-economice în ansamblu cu capitalul natural.
Responsabilitatea lor este dublă: pe de o parte trebuie să dezvolte şi să implementeze politici prin
care organizatiile economice să fie determinate sa adopte un management durabil faţă de
resursele pe care le absorb din capitalul natural şi le utilizează în procesul de producţie, pe de
alta parte să dezvolte şi să implementeze politici prin care organizaţiile din diferitele module
funcţionale ale sistemului socio-economic să fie determinate să adopte un management al relaţiei
cu capitalul natural care să nu ducă la reducere ofertei de servicii relevante direct la nivel de
56 Ariile funcţionale reprezintă compartimente din structura organizaţiei care îndeplinesc anumite funcţii. Pentru o organizaţie economică, de
exemplu, principalele arii funcţionale sunt producţie, finanţe, contabilitate, vânzări, marketing şi dezvoltare.
57 Uniunea Europeană şi organizaţia ISO (federaţia asociaţiilor de standardizare) încurajează aplicarea unui sistem de management de mediu
unitar. ISO 14001 include o serie de standarde de management de mediu şi a fost elaborat având ca principal obiectiv aplicabilitatea sa la nivel
global.