Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC
Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC
Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 207 fundamentale din care face parte. Ecologia sistemică are atât caracter fundamental cât şi aplicativ. Caseta 2 include termenii şi premizele specifice ecologiei sistemice. Anexa 1 Caseta 2 Termeni şi premize specifice ecologiei sistemice • “Ecologie sistemică” desemenează faza de maturitate a ecologiei ca ştiinţă, în care mediul este interpretat ca ierarhie de sisteme ecologice. Atributul “sistemic”, aparent redundant, vine să precizeze că ne referim la baza teoretică a aceastei faze, şi este necesar deoarece o mare parte din comunitatea experţilor încă se raportează la faze premergătoare. • Sistemele ecologice sunt rezultatul interacţiei dintre ierarhia unităţilor hidrogeomorfologice şi a sistemelor biologice şi sunt organizate pe cel puţin cinci niveluri (ecosistem, complex local, complex regional, complex macroregional, ecosferă). • Termenul de structură a unui sistem ecologic se referă la componentele sale şi la relaţiile interne (relaţiile dintre componente). Conexiunile, relaţiile, dintre sisteme ecologice sau componente ale lor sunt reprezentate de fluxuri de materie, energie şi informaţie. Termenul “materie” se referă la obiecte materiale, termenii “energie” şi “informaţie” se referă la anumite proprietăţi ale obiectelor materiale. • Fluxurile reprezintă grupuri de componente de acelaşi tip care se transferă între sisteme ecologice sau subsisteme ale acestora. Fluxurile pot fi biotice sau abiotice, active sau pasive. Fluxurile emise de un sistem ecologic care intră în alt sistem ecologic pot reprezenta factori de comandă externi pentru acesta din urmă. Factorii de comandă controlează felul în care are loc schimbarea unui sistem ecologic. Componentele unui sistem ecologic pot genera factori de comandă interni. • Identificarea unui sistem ecologic presupune stabilirea structurii sistemului, a factorilor de comandă externi receptaţi şi emişi de acesta, a sistemelor ecologice emiţătoare de factori de comandă receptaţi şi a sistemelor ecologice receptoare de factori de comandă emişi. • Funcţiile unui sistem ecologic sunt fluxul de energie, circulaţia materiei şi autoreglarea. Funcţiile unui sistem reprezintă funcţionarea sa (în sensul menţionat în caseta 1). • O dată ce identificarea sau analiza unui sistem ecologic a fost făcută, cunoştinţele obţinute pot fi extrapolate la alte sisteme de acelaşi tip. Precizarea valorilor concrete ale parametrilor într-un sistem ecologic de un tip deja cunoscut poate fi de interes aplicativ (managerial). • Din punct de vedere al impactului antropic, sistemele ecologice pot fi naturale, seminaturale (antropizate) şi antropice. Ecosistemele antropizate şi antropice sunt integrate în structura sistemelor socio-economice 49 (SSE-ce). SSE-ce, la rândul lor, au fost implicate într-un proces de integrarea regională, macroregională şi globală. Se poate vorbi de o ierarhie a SSEce. Ea este o componentă a ecosferei şi se află în interacţie continuă cu ierarhia sistemelor ecologice naturale şi seminaturale (desemnată şi prin termenul de capital natural). • Sistemele ecologice antropizate (seminaturale) se integrează atât ierarhiei sistemelor ecologice naturale şi seminaturale, cât şi sistemelor socio-economice. Aceleaşi sisteme se pot integra în două sisteme diferite datorită unor fluxuri de energie, substanţă şi informaţie diferite: prin fluxuri care corespund bunurilor şi serviciilor sistemele seminaturale (antropizate) se integrează în ierarhia sistemelor socio-economice, iar prin oricare alt tip de fluxuri, se integrează în ierarhia sistemelor ecologice naturale şi seminaturale. Dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice se face prin emiterea şi testarea de ipoteze. Stabilirea setului de ipoteze este prima etapă a pregătirii unui program de cercetare. Avansarea de ipoteze nu depinde doar de logica internă a metodei ştiinţifice, ci este parte a activităţii de cercetare în scopul producerii de cunoştinţe pentru optimizarea funcţionării sistemului socio-economic. Această situaţie există indiferent dacă se urmăreşte în mod explicit ca rezultatele cercetării să fie utilizate în luarea şi implementarea deciziilor (cercetare aplicativă), sau nu (cercetare fundamentală). Ipotezele vor fi emise doar în măsura în care se întrevede posibilitatea testării lor în cadrul unor programe de cercetare, iar programele de cercetare (ca orice alte planuri de management) nu pot fi derulate în absenţa unor resurse de diferite tipuri. Se poate spune că în etapa actuală de dezvoltare a ştiinţei emiterea de ipoteze nu mai este o activitate strict individuală, ci simultan individuală şi de grup, întrucât complexitatea cercetării ştiinţifice presupune existenţa unor echipe Factorii care influenţează felul cum sunt formulate ipotezele într-o echipă de cercetare sunt următorii: 49 Fiecare sistem socio-economic este echivalent cu un complex regional sau macroregional de ecosisteme urbane, rurale, complexe industriale, sisteme tehnice de conversie a potenţialului resurselor energetice în energie utilizabilă şi antropizate (cultivate) interconectate prin sisteme de transport şi comunicaţii şi care s-au diferenţiat prin aplicarea pe termen lung a unor politici şi strategii de transformare, subordonare şi control sau de înlocuire a ecossitemelor naturale şi seminaturale (Vădineanu, 1998).
208 Anexe 1 Lacunele identificate în baza de cunoştinţe 1.1 Resursele disponibile pentru identificarea corectă a lacunelor 1.1.1 Resursa umană 1.1.2 Resursa informaţională 1.2 Etapa de dezvoltare a ştiinţei 2 Existenţa resurselor interne necesare testării ipotezelor 2.1 Resursa materială (laboratoare cu dotare de bază, echipamente majore) 2.2 Resursa umană 3 Existenţa resurselor externe necesare testării ipotezelor. Oportunităţile de finanţare a programelor de cercetare 3.1 Problemele a căror finanţare este considerată prioritară la nivelul organizaţiilor finanţatoare (majoritatea publice) 3.2 Existenţa unui nivel de finanţare în acord cu problemele care trebuie rezolvate Dimensiunea subiectivă, individuală, a emiterii ipotezelor (setul de motivaţii psiho-sociale care pot influenţa formularea ipotezelor şi rolul intuiţiei) este esenţială şi luată în considerare prin intermediul conceptului de resursă umană. Între diferiţii factori implicaţi exista relaţii, pe care, însă, nu este cazul să le dezvoltăm aici. Abordarea sistemică consideră că înţelegerea faptelor de nivel ecosistemic şi al complexelor este condiţionată de, dar nu se reduce la, cunoaşterea faptelor interne sistemului investigat. La rândul ei, semnificaţia profundă a faptelor interne nu poate fi înţeleasă fără cunoaşterea rolului lor în funcţionarea sistemului integrator. Ipotezele referitoare la funcţionarea mediului vor reflecta structura ierarhică a sa. Am văzut în capitolul anterior că două tipuri de ipoteze (fenomenologice şi mecanismice) sunt necesare pentru înţelegerea unui sistem. Ipotezele fenomenologice evidenţiază fenomene care pot fi explicate doar prin intermediul unui pachet de ipoteze mecanismice. În situaţia în care sistemul are mai multe niveluri de integrare în structura sa, poate fi necesar ca mecanismele să fie elucidate la toate nivelurile de integrare. În ce priveşte caracterul “macro” şi “micro” al ipotezelor unui program de cercetare, acesta este într-o anumită măsură relativ, în sensul că ipoteze care sunt “macro” pentru un program de cercetare care îşi propune investigarea unui ecosistem sau complex local, pot fi micro pentru un program care adresează sisteme regionale sau macroregionale. Situaţia poate să apară şi în cazul aceluiaşi program de cercetare. Dacă, spre exemplu, se doreşte investigarea unor fenomene specifice unui complex local de ecosisteme, ipotezele macro se vor referi la complexul local, iar ipotezele micro la ecosisteme din structura; dar pentru înţelegerea fenomenelor de nivel ecosistemic va fi necesar încă un set de ipoteze referitoare la componentele de biotop şi biocenoză ale ecosistemelor. În formularea ipotezelor referitoare la un anumit nivel ierarhic sunt utilizate concepte specifice nivelului ierarhic respectiv. În literatura ecologică pot fi identificate două situaţii în ce priveşte ipotezele referitoare la componentele unui ecosistem. În prima din ele existenţa fenomenelor la care se referă ipoezele şi legităţile după care au loc acestea nu sunt cunoscute. Astfel de ipoteze sunt avansate: • ulterior etapei identificării sistemului, când ele se referă la relaţiile cauză-efect necesare înţelegerii unor procese “macro” (în acest caz ele reprezintă ipoteze mecanismice). Ca în cazul oricărei ipoteze mecanismice, ea poate fi precedată de ipoteze fenomenologice referitoare la componenta respectivă, dacă existenţa sau proprietăţi ale acesteia nu sunt deja cunoscute • în cadrul unei abordări reducţioniste, când ipotezele se referă la componente şi procese
- Page 157 and 158: 156 Rezultate şi discuţii Tabelul
- Page 159 and 160: 158 Rezultate şi discuţii Tabelul
- Page 161 and 162: 160 Rezultate şi discuţii
- Page 163 and 164: 162 Rezultate şi discuţii Tabelul
- Page 165 and 166: 164 Rezultate şi discuţii În ser
- Page 167 and 168: 166 Rezultate şi discuţii 166
- Page 169 and 170: 168 Rezultate şi discuţii Legend
- Page 171 and 172: 170 Rezultate şi discuţii în lab
- Page 173 and 174: 172 Rezultate şi discuţii 3.7 Eva
- Page 175 and 176: 174 Rezultate şi discuţii 450.0 1
- Page 177 and 178: 176 Rezultate şi discuţii Figura
- Page 179 and 180: 178 Rezultate şi discuţii
- Page 181 and 182: 180 Rezultate şi discuţii diferit
- Page 183 and 184: 182 Rezultate şi discuţii de 42.8
- Page 185 and 186: 184 Rezultate şi discuţii Tabelul
- Page 187 and 188: 186 Rezultate şi discuţii de exce
- Page 189 and 190: 188 Rezultate şi discuţii localiz
- Page 191 and 192: 190 Rezultate şi discuţii Tabelul
- Page 193 and 194: 192 Rezultate şi discuţii 35 Igno
- Page 195 and 196: 194 Rezultate şi discuţii mai apr
- Page 197 and 198: 196 Rezultate şi discuţii Evaluar
- Page 199 and 200: 198 Rezultate şi discuţii 3.9.2 C
- Page 201 and 202: 200 Concluzii şi recomandări 4 Co
- Page 203 and 204: 202 Concluzii şi recomandări func
- Page 205 and 206: 204 Epilog De la încheierea redact
- Page 207: 206 Anexe Anexa 1 Caseta 1 Continua
- Page 211 and 212: 210 Anexe 2 Modelul conceptual şi
- Page 213 and 214: 212 Anexe ecologice naturale furniz
- Page 215 and 216: 214 Anexe sistem socio-economic (lo
- Page 217 and 218: 216 Anexe Managementul capitalului
- Page 219 and 220: 218 Anexe în funcţie de dificult
- Page 221 and 222: 220 Anexe Procesul de asistare (fur
- Page 223 and 224: 222 Anexe ‣ necesitatea rezolvăr
- Page 225 and 226: 224 Anexe Anexa 3 Modelul homomorf
- Page 227 and 228: 226 Anexe
- Page 229 and 230: 228 Anexe Anexa 3 Tabelul 1 Tipuri
- Page 231 and 232: 230 Anexe Anexa 3 Figura 2 Detaliu
- Page 233 and 234: 232 Anexe
- Page 235 and 236: 234 Anexe Depresiune Export antropi
- Page 237 and 238: 236 Anexe Anexa 3 Figura 10 Detalie
- Page 239 and 240: 238 Anexe analizei funcţionale cal
- Page 241 and 242: 240 Anexe Anexa 5 Rezultate ale ana
- Page 243 and 244: 242 Anexe Anexa 5 Tabelul 2 Paramet
- Page 245 and 246: 244 Anexe ‣ reconstrucţia ecolog
- Page 247 and 248: 246 Anexe Anexa 7 Organizarea spaţ
- Page 249 and 250: 248 Anexe 5 A-A’ 4, H F G 2, I 3
- Page 251 and 252: 250 Anexe I6 I5 Aii I4 I3 Ai I2 I1
- Page 253 and 254: 252 Anexe Anexa 7 Figura 8 Profilul
- Page 255 and 256: 254 Anexe Anexa 7 Figura 11 Schiţa
- Page 257 and 258: 256 Anexe Zonă depresionară cu s
208 Anexe<br />
1 Lacunele identificate în baza de cunoşt<strong>in</strong>ţe<br />
1.1 Resursele disponibile pentru identificarea corectă a lacunelor<br />
1.1.1 Resursa umană<br />
1.1.2 Resursa <strong>in</strong>formaţională<br />
1.2 Etapa de dezvoltare a şti<strong>in</strong>ţei<br />
2 Existenţa resurselor <strong>in</strong>terne necesare testării ipotezelor<br />
2.1 Resursa materială (laboratoare cu dotare de bază, echipamente majore)<br />
2.2 Resursa umană<br />
3 Existenţa resurselor externe necesare testării ipotezelor. Oportunităţile de f<strong>in</strong>anţare a<br />
programelor de cercetare<br />
3.1 Problemele a căror f<strong>in</strong>anţare este considerată prioritară la nivelul<br />
organizaţiilor f<strong>in</strong>anţatoare (majoritatea publice)<br />
3.2 Existenţa unui nivel de f<strong>in</strong>anţare în acord cu problemele care trebuie rezolvate<br />
Dimensiunea subiectivă, <strong>in</strong>dividuală, a emiterii ipotezelor (setul de motivaţii psiho-sociale care<br />
pot <strong>in</strong>fluenţa formularea ipotezelor şi rolul <strong>in</strong>tuiţiei) este esenţială şi luată în considerare pr<strong>in</strong><br />
<strong>in</strong>termediul conceptului de resursă umană. Între diferiţii factori implicaţi exista relaţii, pe care,<br />
însă, nu este cazul să le dezvoltăm aici.<br />
Abordarea sistemică consideră că înţelegerea faptelor de nivel ecosistemic şi al complexelor este<br />
condiţionată de, dar nu se reduce la, cunoaşterea faptelor <strong>in</strong>terne sistemului <strong>in</strong>vestigat. La rândul<br />
ei, semnificaţia profundă a faptelor <strong>in</strong>terne nu poate fi înţeleasă fără cunoaşterea rolului lor în<br />
funcţionarea sistemului <strong>in</strong>tegrator. Ipotezele referitoare la funcţionarea mediului vor reflecta<br />
structura ierarhică a sa.<br />
Am văzut în capitolul anterior că două tipuri de ipoteze (fenomenologice şi mecanismice) sunt<br />
necesare pentru înţelegerea unui sistem. Ipotezele fenomenologice evidenţiază fenomene care<br />
pot fi explicate doar pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>termediul unui pachet de ipoteze mecanismice. În situaţia în care<br />
sistemul are mai multe niveluri de <strong>in</strong>tegrare în structura sa, poate fi necesar ca mecanismele să<br />
fie elucidate la toate nivelurile de <strong>in</strong>tegrare.<br />
În ce priveşte caracterul “macro” şi “micro” al ipotezelor unui program de cercetare, acesta este<br />
într-o anumită măsură relativ, în sensul că ipoteze care sunt “macro” pentru un program de<br />
cercetare care îşi propune <strong>in</strong>vestigarea unui ecosistem sau complex local, pot fi micro pentru un<br />
program care adresează sisteme regionale sau macroregionale. Situaţia poate să apară şi în cazul<br />
aceluiaşi program de cercetare. Dacă, spre exemplu, se doreşte <strong>in</strong>vestigarea unor fenomene<br />
specifice unui complex local de ecosisteme, ipotezele macro se vor referi la complexul local, iar<br />
ipotezele micro la ecosisteme d<strong>in</strong> structura; dar pentru înţelegerea fenomenelor de nivel<br />
ecosistemic va fi necesar încă un set de ipoteze referitoare la componentele de biotop şi<br />
biocenoză ale ecosistemelor.<br />
În formularea ipotezelor referitoare la un anumit nivel ierarhic sunt utilizate concepte specifice<br />
nivelului ierarhic respectiv. În literatura ecologică pot fi identificate două situaţii în ce priveşte<br />
ipotezele referitoare la componentele unui ecosistem. În prima d<strong>in</strong> ele existenţa fenomenelor la<br />
care se referă ipoezele şi legităţile după care au loc acestea nu sunt cunoscute. Astfel de ipoteze<br />
sunt avansate:<br />
• ulterior etapei identificării sistemului, când ele se referă la relaţiile cauză-efect necesare<br />
înţelegerii unor procese “macro” (în acest caz ele reprez<strong>in</strong>tă ipoteze mecanismice). Ca în<br />
cazul oricărei ipoteze mecanismice, ea poate fi precedată de ipoteze fenomenologice<br />
referitoare la componenta respectivă, dacă existenţa sau proprietăţi ale acesteia nu sunt deja<br />
cunoscute<br />
• în cadrul unei abordări reducţioniste, când ipotezele se referă la componente şi procese
Change language