Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

202 Concluzii şi recomandări
funcţie de metal şi specia de carabid.
• Concentraţiile medii în gasteropode bentonice sunt mai mari în ecosistemele din
luncă decât în Dunăre în cazul unor metale (Zn, Cr şi în special Cd), dar nu şi în cazul
celorlalte.
• Concentraţia medie în amfibieni adulţi nu poate fi bine aproximată prin concentraţia
în ţesutul muscular striat în cazul majorităţii metalelor studiate, cu excepţia Cd şi a
Pb.
• În toate cazurile valoarea medie a raportului dintre stocul în cochilii şi stocul în
corpul gasteropodelor bentonice a fost supraunitară. În ce priveşte valorile minime,
apar câteva situţii în care stocul în corp a fost mai mare decât cel din cochilii (de până
la 100 de ori în cazul Zn, 25 ori în cazul Cd şi 2 ori în cazul Pb).
5. Concentraţiile de metale în compartimentele ecosistemelor din Insula Mică a Brăilei sunt
corelate cu gradienţii succesionali, dar stocurile de metale într-o măsură mai mică decât
concentraţiile.
• Concentraţiile în apă, seston, sol/sediment şi vegetaţie la nivel de complex local sunt corelate cu
gradienţii succesionali în cazul tuturor metalelor pentru unul, mai multe, sau toate compartimentele
luate în discuţie.
• Distribuţia concentraţiilor de metalele pe gradienţii succesionali pe care i-am investigat pare a fi
controlată atât de factori de comandă alogeni (regimul inundaţiilor şi cascada de parametrii dependenţi
direct de ele), cât şi de factori de comandă autogeni (structura modulelor trofodinamice asociate
vegetaţiei şi structura compartimentelor abiotice, ambele sub controlul indirect al regimului
hidrologic).
• Mărimea stocurilor în vegetaţie, litieră/detritus şi sol/sediment este nu este atât de clar corelată cu
gradienţii succesionali. Tendinţele observate în cazul stocurilor reflectă în primul rând unele
particularităţi ale biocenozelor şi unităţilor hidrogeomorfologice ale ecosistemelor aflate în diferite
faze succesionale, şi doar în al doilea rând distribuţia concentraţiilor de metale.
6. Activitatea microorganismelor implicate în denitrificare în ecosistemele din Insula Mică a
Brăilei pare a fi influenţată de concentraţiile de metale din sol/sediment.
• Microorganismele implicate în denitrificare la nivelul solului/sedimentului ecosistemelor studiate par a
fi afecate de metale (Cu şi Zn); în caz că un astfel de efect este prezent, el este variabil, stimulativ la
localizările spaţiotemporale cu rate de denitrificare joase şi inhibitor la cele cu rate de denitrificare
mari.
7. Există unele urmări, dar nu deosebit de importante, ale conflictului din Iugoslavia în Sistemul
Dunării Inferioare, din punct de vedere al poluării cu metale.
• Concentraţiile de metale grele au crescut după conflictul din Iugoslavia, în compartimentele abiotice pe
tronsonul Baziaş – Tulcea şi în peşti pe toate tronsoanele. Totuşi, datorită lipsei unor date de referinţă
din perioada imediat anterioară conflictului, nu putem fi siguri că această creştere a concentraţiilor este
datorată conflictului.
• În luncă (inclusiv Insula Mică a Brăilei) nu s-a constatat o creştere a concentraţiilor care să poată fi
pusă pe seama conflictului.
• În lacurile Deltei Dunării şi în Sistemul lagunar Razelm-Sinoie nu s-a constat o creştere a
concentraţiilor de metale în raport cu starea de referinţă, cu excepţia câtorva lacuri direct conexate cu
Dunărea.
• Pe coasta Mării Negre concentraţiile de metale în apă şi sediment au crescut pe termen scurt şi ca medie
annuală în comparaţie cu perioada de referinţă.
• Calitatea datelor disponibile (majoritatea provenite din programe de monitorizare, nu de cerecetare) nu
a permis testarea adecvată a ipotezei că există diferenţe semnificative între concentraţiile de metale în
sedimentele din zona de coastă a Mării Negre, Delta Dunării şi lunca Dunării, şi ca urmare nu s-au
putut trage concluzii relevante pentru evaluarea efectelor conflictului folosind schimbări în tiparul de
distribuţie a metalelor între sectoarele Sistemului Dunării Inferioare.
• Totuşi, concentraţiile de metale grele în compartimentele abiotice ale Dunării după conflictul din
Iugoslavia au scăzut dinspre amonte spre aval (nu şi cele din compartimentele biotice). De asemenea, în
cazul compartimentelor din zona inundabilă s-a înregistrat acelaşi tipar descrescător (în măsură să
sugereze o sursă de poluare în amonte) în cazul concentraţiile de Cu şi Cd în sedimentul nou depus în
1999, şi concentraţiile de metale în rădăcinile adventive de salcie.
8. Concentraţiile de metale în compartimente biotice din ecosistemele din Insula Mică a Brăilei
sunt dincolo de valorile prag menţionate în literatura de specialitate şi reglementări.
• Este posibil ca în ecosistemele de grind şi depresiune să manifeste în cazul Fe şi Mn toxicitate asupra