Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 201
faţă de cea în retenţia sedimentului, dar nu la fel de marcantă.
2. Distribuţia metalelor în compartimente abiotice ale ecosistemelor din Insula Mică a Brăilei
prezintă tipare bine diferenţiate în numeroase cazuri.
• Există diferenţe semnificative între concentraţiile din solul/sedimentul diferitelor tipuri de ecosisteme
din lunca Dunării, în special în cazul concentraţiilor totale şi a fracţiilor cu mobilitate redusă.
• În complexele insulare din luncă variaţia de-a lungul gradientului de hidroconectivitate diferă în
funcţie de metal, iar dacă ne limităm doar la lacuri, pare să existe tendinţa unor concentraţii minime de
metale toxice în sedimentul celor din centrul insulei.
• Concentraţiile de metale în seston nu se modifică după un tipar clar de la debutul inundaţiei până la
retragerea apei, dar concentraţiile de Fe, Cr, Cd, Zn şi parţial Mn, Cu şi Pb dizolvate în apa de
suprafaţă tind să crească pe măsură ce apa de inundaţie staţionează, în special în sistemele complexe
(cu mlaştini şi lacuri).
• Îndeosebi Cd, dar şi Pb, Cr, Mn sau Fe prezintă concentraţii medii anuale mai mari în apa subterană ca
în cea de suprafaţă. Diferenţele între apa subterană şi cea de suprafaţă apar în special în cazul
ecosistemelor de grind, cele mai mari diferenţe apărând în cazul ecosistemelor de grind cu pădure
plantată.
• Concentraţiile de metale în litieră tind să crească pe măsura descompunerii.
• Cu toate acestea, datorită descompunerii litierei, în majoritatea cazurilor stocul final de metale este mai
mic decât cel iniţial; există şi ecepţii.
• Bilanţul fluxurilor cu originea în litiera nou produsă interceptate de detritofagi, sol/sediment şi apa de
suprafaţă, pe de o parte, şi al fluxurilor de metale adsorbite de litieră pe de altă parte, poate fi negativ
(în sensul că intră în litieră o cantitate mai mare de metale decât iese). Cele mai multe situaţii s-au
observat în cazul Pb, urmat de Ni, Fe, Cu, Cd, Cr şi Zn. Mn este singurul metal pentru care nu s-au
observat bilanţuri negative. Bilanţul fluxurilor care intră şi ies din detritus poate fi şi el negativ în cazul
Fe, Cu, Ni, Cr, Pb şi Cd. Bilanţul fluxurilor care ies şi intră din detritusul de origine acvatică a fost
întotdeauna pozitiv (cantitatea ieşită de metale a fost mai mare ca cea intrată).
• Stocurile de metale din litieră şi detritus la diferite momente de timp sunt semnificativ corelate cu
cantitatea de detritus, cu excepţia Cd, dacă cumulăm datele caracterizând toate categoriile de
detritus/litieră, şi cu excepţia Mn şi Cr din detritusul cu origine acvatică, dacă analizăm datele separat
pentru fiecare categorie de detritus/litieră.
3. Amplificarea concentraţiilor de metale pe lanţurile trofice din ecosistemele din Insula Mică a
Brăilei depinde de metal şi lanţul trofic.
• Acumularea / concentrarea metalelor în plante depinde de specie, metal şi ecosistem în cazul speciilor
care preiau metalele predominant din sol/sediment;
• Gasteropodele bentonice concentrează diferenţiat în ţesuturi metalele preluate din sediment/detritus;
• Populaţiile acvatice concentrează întotdeauna metelele dizolvate preluate din apă;
• Populaţiile care utilizează sestonul ca sursă de energie concentrează în numeroase cazuri metalele în
raport cu această sursă (bivalvele concentrează în cochilie Pb şi în corp Mn, Zn, Cd şi uneori Cu, iar
amfibienii - în stadiul de mormoloci - concentrează Cd şi uneori Mn şi Zn)
• Populaţiile care utilizează detritusul/litiera ca sursă de energie concentrează adesea metalele în raport
cu această sursă, acumularea sau concentrarea depinzând de tipul de litieră/detritus, de grupul de
consumatori şi de ecosistem;
• Populaţiile care utilizează vegetaţia ca sursă de energie pot concentra metalele în raport cu această
sursă, acumularea sau concentrarea depinzând de metal şi tipul de vegetaţie din care se preiau metalele;
• Concentraţiile de metale nu s-au amplificat pe lanţul trofic faună bentonică - peşti – păsări ihtiofage în
cazul Fe, Mn, Cu, Cr şi Pb, dar s-au amplificat în cazul Zn şi Cd;
• Concentraţiile de metale s-au amplificat în veriga finală pe lanţurile trofice vegetaţie / detritus –
nevertebrate terestre fitofage / detritofage – nevertebrate terestre răpitoare – amfibieni (Cd şi Cr, Pb,
Cu în cazul lanţului cu originea în detritus şi, în cazul lanţului cu originea în plante, Zn). În raport cu
primul nivel trofic, cel care deschide canalul către sectorul de ciclare, concentraţiilor tuturor metalelor
s-au amplificat în veriga finală.
4. Distribuţia metalelor în compartimente biotice ale ecosistemelor din Insula Mică a Brăilei
prezintă tipare bine diferenţiate în relativ puţine cazuri.
• Stocurile de metale din vegetaţie sunt mai mari decât cele din litieră / detritus în cazul Fe şi Cr; în
celelalte cazuri existând numeroase excepţii.
• Contribuţia diferitelor specii la stocul de metale în modulele trofodinamice asociate vegetaţiei este
semnificativ corelată cu abundenţa relativă biomasică
• Concentraţiile de metale în carabide pot diferi între ecosistemele aceluiaşi complex
(probabil în legătură cu anumite caracteristici hidrogeomorfologice care le limitează
mobilitatea), iar concentraţiile în complexe diferite pot diferi semnificativ între ele în