Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 195
Datelor (MLIM-SG) din cadrul EPDRB. În anul 1996 schema testului de intercalibrare
QUALCO Danube a fost extinsă la toate Laboratoarele Naţionale de Referinţă din TNMN (11) şi
alte 18 Laboratoare naţionale implicate în programele de monitoring. Fără a intră în detalii cu
privire la rezultatele pe anii 1999 şi 2000 (a se vedea ICIM, 2000), menţionăm doar situaţia în
cazul metalelor. În 1999 rezultatele au fost satisfăcătoare pentru Cd şi Cu în apă, Ni şi Cu în
sediment, dar nesatisfăcătoare pentru Cr în apă, Pb, Zn, Cd, Cr, Hg şi As în sediment, iar în 2000
rezultatele au fost bune (cu puţine excepţii) pentru Cd, Cr, Cu, Pb şi Zn în apă, bune şi foarte
bune pentru Cd, Cu, şi Ni în sediment, probleme rămânănd în cazul Cr, Pb şi Zn în sediment.
Aplicarea programelor de intercalibrare a avut, după cum se vede, rezultate pozitive.
Nu putem încheia discuţia referitoare la subsistemul de generare a datelor fără a puncta faptul că
monitoringul de rutină nu este un monitoring integrat al sistemelor ecologice, din aceleaşi motive
pentru evaluarea de impact nu este una ecologică: efecte în cascadă ca urmare a adoptării
modelului sectorial în legea cadru pentru protecţia mediului. Dezvoltarea unor programe
integrate de monitoring, cel puţin în anumite sisteme cheie, cum sunt cel care fac parte din
Sistemul Dunării Inferioare şi sunt propuse a fi incluse în reţeaua internaţională de cercetare pe
termen lung (ILTER, Vădineanu şi colab., 2000) ar putea fi o soluţie pentru îmbunătăţirea
situaţiei până la schimbarea modelului conceptual. Acestea ar putea permite şi o reacţie rapidă şi
eficientă când se pune problema evaluării efectelor ecotoxicologice ale unor accidente. Este
semnificativ în acest sens faptul că primele lucrări despre efectele accidentului de la Baia Mare
publicate în reviste de specialitate (unele chiar cotate ISI) aparţin unor autori străini (Tittizer,
2000, Soldan şi colab., 2001),
Organizarea în consorţii locale (de tipul celui promovat de ICAS şi ICPA pentru monitorizarea
ecosistemelor forestire, ICPA, 1998) pare a fi un pas foarte bun pentru a creşte calitatea
activităţii de monitorizare şi viteza de reacţie. O astfel de abordare este cu atât mai de dorit cu cât
lucrările publicate arată că fiecare dintre organizaţiile implicate în activităţi relevante pentru
ecotoxicologia metalelor grele au o activitate intensă (ICPA, 1998, ICAS, 2000, ICIM, INDD,
IRCM – sursele deja citate, pentru a ne restrânge doar la cele cu care am avut contacte directe),
şi cu cât fiecare din aceste instituţii sunt implicate în consorţii internaţionale.