Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 193
vor furniza date pentru evaluările de risc şi decizii manageriale. Având în vedere că obiectivul
unor astfel de teste este îndeplinirea cerinţelor legislative, accentul va fi pus, în mod firesc, pe
efectuarea testelor, şi mai puţin pe cât de relevante sunt ele. Există numeroase constrângeri care
fac să se apeleze la cele mai disponibile metode de testare, chiar dacă datele furnizate de astfel de
teste sunt inadecvate din multe puncte de vedere, atâta vreme cât ele sunt acceptate la nivel
guvernamental. Ecotoxicologul propriu-zis, cel care face parte din comunitatea academică, are
un set diferit de priorităţi. Chiar metoda ştiinţifică, al cărei profesionist este, îl îndeamnă să
critice modelul acceptat, în vigoare, adesea cu un zel misionar. Numai că această atitudine, care
în ştiinţă este esenţială pentru progresul cunoaşterii, nu îşi are locul în discuţiile cu factorii de
decizie, decât pentru a aduce la cunoştinţă lacunele existente şi a obţine fonduri pentru cercetarea
fundamentală şi aplicată.
Vom face câteva remarci şi cu referire la cea de a treia cauză a situaţiei actuale, alinierea
necritică la exigenţele externe. HG 17/2001 (cu privire organizarea şi funcţionarea Ministerului
Apelor şi Protecţiei Mediului, MAPM) arată la art. 2 alin. 28 că în îndeplinirea responsabilităţilor
generale MAPM va acorda prioritate problemelor identificate ca fiind de importanţă majoră
pentru procesul de pregătire a aderării la Uniunea Europeană. De asemenea, în art. 3 alin. i) se
spune că MAPM, iniţiază proiecte de standarde şi revizuirea acestora în conformitate cu evoluţia
lor pe plan internaţional şi cu cerinţele de îmbunătăţire. Numai că situaţia pe plan internaţional,
deşi mai bună, este departe de a fi o rezultantă a modelului conceptual sistemic. Spre exemplu, o
analiză exhaustivă a metodelor de evaluare de impact (Petts, 1999) are capitole dedicate evaluării
impactului asupra aerului, solului, etc, precum şi unul dedicat evaluării impactului ecologic, în
sensul de impact asupra florei, faunei şi habitatelor. Directiva 92/43 a Comunităţii Europene cu
referire la conservarea florei, faunei şi habitatelor naturale reflectă acelaşi mod de gândire şi va
reprezentă de curând cadrul în care se face evaluarea impactului ecologic în România, prin
adoptarea proiectului de Ordonanţă de Urgenţă privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Cât despre “cerinţele de
îmbunătăţire” menţionate în articol, practica a demonstrat că este vorba de modificări în funcţie
de apariţia unor noi tipuri de produşi secundari, a unor noi tipuri de utilizări ale capitalului
natural (altele decât absorbţia de produşi secundari), sau de eficientizarea economică a structurii
de reţea actuale, dar toate în acelaşi cadru sectorial.
Alte lucrări de specialitate (Treweek, 1999) analizează doar metoda de evaluare a impactului
ecologic şi arată că tendinţa, după cum notează şi Vădineanu (1999), este transformarea acesteia
dintr-o procedură din familia celor utilizate în evaluarea impactului de mediu, într-o procedură
integratoare, bazată pe adoptarea modelului sistemic de concepere a mediului.
În orice sistem socio-economic există o defazare între activitatea subsistemului generator al
cunoaşterii şi celelalte componente ale sistemului suport de asistarea a deciziilor (SSAD).
Transferul cunoaşterii în timp real este încă un deziderat, nu doar pe plan naţional, ci şi
internaţional. Ca urmare, politica de aliniere la reglementările internaţionale de mediu, fără a se
face o analiză a tendinţelor din sistemele socio-economice respective, poate să nu fie cea mai
bună. Ar fi de dorit, la nivel politic, să se acorde un credit mai mare comunităţii academice
naţionale, care, la rândul ei, ar trebui să se exprime mai eficient.
Starea actuală a procedurilor de evaluare a impactului pe plan internaţional, locul evaluării
impactului ecologic în starea actuală, şi starea de perspectivă sunt prezentate în figura 53.
Nereprezentate, dar demne de semnalat, sunt două aspecte:
‣ pe plan internaţional se practică evaluarea impactului cumulativ, rezultat din activitatea mai
multor organizaţii asupra aceluiaşi sistem ecologic, în timp ce pe plan naţional posibilitatea
impactului cumulativ este doar criteriu pentru selectarea activităţilor supuse evaluării de
impact, fără ca evaluarea de impact propriu-zisă să se facă de manieră cumulativă.
‣ pe plan internaţional evaluarea de risc, în formele cele mai avansate, a căpătat un caracter