Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

192 Rezultate şi discuţii
35 Ignoarea ştiinţei managementului atunci când membrii comunităţii academice doresc punerea
în practică a unor principii ştiinţifice şi absolutizarea propriului sistem de valori (firească naturii
umane) nu poate duce decât la o foarte redusă eficienţă a transferului cunoaşterii. Ilustrativă în
acest sens este disputa cu privire la caracterul redundant sau nu al speciilor, aspect deosebit de
important din punct de vedere managerial (Botnariuc, 1998-1999, pro, Vădineanu, în expuneri şi
conferinţe academice, contra). Se argumentează (Botnariuc, 1998-1999) că redundanţa
funcţională (la nivelul funcţiilor energetice şi de ciclare a materiei) este o realitate, şi că trebuie
recunoscută dacă acceptăm că sistemele ecologice sunt sisteme informaţionale ce funcţionează
pe principii cibernetice, pentru că redundanţa reprezintă un mecanism de reglaj al stabilităţii. Dar
faptul redundanţa din punct de vedere a două funcţii reprezintă un mecanism al celei de a treia
funcţii (informaţionale), înseamnă că speciile respective nu sunt redundante şi din punct de
vedere informaţional. Este binecunoscut că o reducere a numărului de specii redundante
energetic şi material diminuează capacitatea de suport a ecosistemului, care exprimă, în fond,
manifestarea funcţiei informaţionale. Prin urmare nu există specii redundante din perspectiva
tuturor funcţiilor sistemelor ecologice, sau în sens absolut, nu există specii redudante (de vreme
ce ele nu sunt redundante din toate punctele de vedere). Ori tocmai acesta este sensul care
interesează din punct de vedere managerial, pentru că sistemele ecologice ca ansamblu sunt cele
care generează bunurile şi serviciile interceptate de populaţia umană.
Neaplicarea principiilor de management atunci când membrii comunităţii academice doresc
punerea în practică a unor principii ştiinţifice şi privilegierea propriului sistem de valori nu poate
duce decât la o foarte redusă eficienţă a transferului cunoaşterii. A informa factorii de decizie (în
numele adevărului ca valoare supremă) despre toate subtilităţile bazei de cunoştinţă, şi mai ales
despre elementele care se află încă în dezbatere în interiorul comunităţii ştiinţifice, sau a utiliza
în discurs termeni care au semnificaţii cu totul diferite în limbajul comun faţă de cel ştiinţific,
înseamnă a nu ţine seamă de nevoile unui manager (al cărui unic scop, ca manager, este
atingerea sopurilor organizaţionale), a-l aglomera cu informaţie pe care nu o poate utiliza direct,
a cheltui neeficient resursele disponibile pentru transferul cunoaşterii, şi a pune semnul egalităţii
între activităţile de asistare a deciziilor şi formare a resursei umane. Credem că nu omul idealizat
prin prisma propriilor noastre valori, ci omul real trebuie să fie ţinta transferului de informaţie,
ceea ce impune proiectarea forţei persuasive a discursului pornind de la valorile celui căruia i se
adresează şi proiectarea conţinutului de fond pornind de la scopurile organizaţionale pe care le
urmăreşte respectivul factor de decizie.
Un exemplu din domeniul ecotoxicologiei ni-l oferă Forbes şi Forbes (1994). Redăm după
această sursă scenariul simplificat al majorităţii discuţiilor dintre membrii comunităţii academice
şi partenerii lor din alte tipuri de organizaţii:
Ecotoxicologul: “Testele de toxicitate acută pe o singură specie sunt simpliste şi nu au legătură cu ce se întâmplă în
mod real în natură. Aceste teste standard sunt nu numai o pierdere de timp şi complet nerelevante, dar ar putea de
fapt să facă mai mult rău decât bine dacă vom ajunge să credem că sunt instrumente eficiente pentru protecţia
mediului, când de fapt nu sunt.”
Reprezentatul industriei: “Or fi aceste teste poate prea simple, dar ele sunt eficiente din punct de vedere al costului,
uşor de făcut, metodele sunt bine puse la punct, şi, până la urmă, sunt cerute de guvern. N-avem nici un motiv să
facem mai mult decât cere legea şi, sincer vorbind, ne-ai arătat prea puţine dovezi că aceste teste nu sunt bune pentru
protecţia adecvată a mediului”.
Reprezentantul guvernului: “Domnule ecotoxicolog, ai cumva idee câte chimicale noi trebuie să evaluăm în fiecare an
Nu putem spune industriei să oprească producţia de chimicale şi nu putem aştepta până înţelegem totul ca să
încercăm să protejăm mediul. Dacă eşti de părere că procedurile actuale sunt greşite, atunci vino cu teste mai bune,
care, bineînţeles, trebuie să fie simple, ieftine şi rapide”.
Ecotoxicologul (după o scurtă pauză): “… păi, treaba e foarte complicată, şi sigur că am nevoie de mult mai multe date
înainte să pot să va dau un răspuns. Dar să ştiţi că testele acelea acute pe o singură specie sunt ultrasimplificate şi nu
au legătură cu ce se întâmplă în mod real în natură….”
Reprezentantul guvernului: “Avem nevoie de teste ! Dă-ne teste !”
“Ecotoxicologii” din domeniul privat (industrie şi consultanţă) sunt plătiţi să efectueze teste care
35 Acest paragraf nu a fost acceptat în varianta susţin ută public a tezei.