Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 183
Se poate constata că, în ce priveşte compartimentele biologice din sectoarele de impact 1 şi 2
doar în cazul peştilor pare să aibă loc o creştere a concentraţiilor de metale. Concentraţiile mari
din peşti ar putea fi datorate unor surse de poluare asociate conflictului, deoarece peştii au
capacitatea de prelua rapid din apă metalele dizolvate (Harrison şi Klaverkamp, 1989). Totuşi,
datorită lipsei unor date de referinţă din perioada imediat anterioară conflictului, nu putem fi
siguri că această creştere a concentraţiilor este datorată conflictului.
În lacurile Deltei Dunării şi în Sistemul lagunar Razelm-Sinoie nu s-a constat o creştere a
concentraţiilor de metale în raport cu starea de referinţă, cu excepţia câtorva lacuri direct
conexate cu Dunăre, în care concentraţia media anuală în apă în 1999 a fost mai mare ca cea din
1998. Cele mai mari concentraţii de metale în apă în anul 1999 s-au observat în lunile aprilie-mai
în cazul tuturor lacurilor.
Pe coasta Mării Negre concentraţiile de metale în apă au crescut pe termen scurt de 2.5 - 6 ori în
comparaţie cu perioada de referinţă, cel mai mult în cazul Pb (până la 50.9 ppb), iar ca medie
anuală de 1.1-1.7 ori, cel mai mult în cazul Cd. În sedimente concentraţiile au crescut pe termen
scurt de 1.34-1.64 ori, cu cea mai mare creştere în cazul Cd, iar ca medie anuală de 1.1-1.72 ori,
cea mai mare creştere având loc în cazul Ni.
Toate creşterile raportate de concentraţii (cu excepţia celor menţionate din lunca Dunării) nu au
putut fi testate din punct de vedere al semnificaţiei statistice, deoare s-au analizat doar probe
compozite atât în perioada de referinţă, cât şi în cea actuală, iar datele baza cărora s-au făcut
calculele au fost disponibile doar parţial. Cu toate acestea, considerăm că există importante
argumente cu privire la existenţa unei creşterei a contaminării ca urmare a conflictului în prima
zonă de impact. Pentru celelalte zone datele existente sugerează existenţa unor creşteri, dar
dovezi clare ale lor nu putem spune că există.
Pe de altă parte, nu trebuie uitat că evaluarea unor eventuale efecte ecotoxicologice trebuie
făcută în contextul celorlalte modificări pe care le-a suferit SDI. Poluarea cu metale şi alte
categorii de substanţe toxice a însoţit aceste modificări, dar până la data conflictului nu a
reprezentat o problemă majoră în comparaţie cu îndiguirile şi eutrofizarea (Vădineanu şi
Cristofor, 1994). Totuşi, efecte pe termen lung şi la distanţă sunt posibile datorită capacităţii
compartimentelor biologice din ecosistemele acvatice şi ripariene de a multiplica densitatea
fluxurilor de metale, după cum confirmă, dar şi nuanţează rezultate prezentate în subcapitolul
următor. Un răspuns mai complet la întrebarea cu privire la efectele conflictului poate fi dat de
cercetarea pe termen lung şi monitorizarea SDI.
3.8 Compararea concentraţiilor în compartimente abiotice şi biotice cu valori din
literatura de specialitate
În acest subcapitol vom discuta prin prisma literaturii de specialitate mai întâi concentraţiile de
metale în plante şi principalul compartiment sursă de metale pentru plante (sol/sediment), iar
apoi concentraţiile de metale în peşti şi în principalul compartiment sursă de metale pentru peşti,
apă.
Nici una dintre speciile de plante erbacee nu a fost identificată ca fiind hiperacumulatoare.
Ag, As, Ba, Cd, Co, Pb, Sb, Se
Ag a variat între 0 (sub limita de detecţie) şi 0.328 ppm (toate concentraţiile menţionate mai jos
sunt în ppm raportate la substanţa uscată), As între 0.110 şi 1.040, Ba între 19 şi 93, Cd între
0.01 şi 1.98 (tabelele 44 şi 45), Co între 0.26 şi 12.49, Pb între 0.01 şi 10.52 (tabelele 42 şi 43),
Sb între 0 şi 0.22, iar Se între 0 şi 0.38. Toate valorile sunt în domeniul din literatură. Nici unul
dintre aceste metale nu a avut concentraţii care să atingă nivelurile de exces/toxicitate specifice