Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 17
1 Introducere
Tema lucrării este “Ecotoxicologia metalelor grele în complexul de ecosisteme din Insula Mică a
Brăilei”. 1
În acest capitol voi prezenta fundamentarea conceptuală, o schiţă a contextului în care s-a
desfăşurat programul individual de cercetare, necesitatea şi oportunitatea abordării temei.
Conceptele adoptate sunt cele care aparţin bazei de cunoştinţe a ecologiei sistemice, iar metoda
adoptată este analiza sistemică (Botnariuc şi Vădineanu, 1982, Odum, 1993, Patten şi Jorgensen,
1995, Vădineanu, 1998) în contextul metodei ştiinţifice (Bunge, 1979, Levins şi Lewontin, 1985,
Sattler, 1986, Mahner şi Bunge, 1997, Ruse şi Hull, 1999, Ford, 2000). Modelul conceptual şi
operaţional pentru managementul capitalului natural utilizat este cel prezentat în Vădineanu
(1998), Cristofor, coord. (2001), Georgescu, Iordache şi Botezatu (2001). Modelul conceptual şi
operaţional al sistemului suport de asistare a deciziilor pentru codezvoltarea sistemelor socioeconomice
şi a capitalului natural este cel prezentat de Vădineanu (1999). Anexa 1 oferă detalii
cu privire la fundamentarea conceptuală.
Ecotoxicologia este disciplina fundamentală şi aplicativă care studiază circuitele biogeochimice
ale substanţelor cu potenţial de toxicitate, studiază efectele acestora asupra sistemelor ecologice
şi dezvoltă instrumente şi metode petru asistarea deciziilor cu privire la efectele ecotoxicologice.
Metalele grele sunt o categorie importantă de poluanţi toxici stabili (Ramade, 1992). Insula Mică
a Brăilei (IMB) este un ansamblu de insule aflate în regim natural de inundaţie (dintre care cele
mai importante sunt Ostrovul Popa şi Ostrovul Fundu Mare). Insula Mică a Brăilei face parte din
Sistemul Dunării Inferioare, care este un complex regional de ecosisteme (Cristofor, 1992,
Vădineanu , Cristofor şi Iordache, 2001).
Necesitatea abordării temei a venit din faptul că analiza critică a cunoaşterii a evidenţiat
caracterizarea ecotoxicologiei metalelor în sisteme fluviale ca fiind o importantă direcţie de
cercetare.
Oportunitatea abordării temei a venit din faptul că, în primul rând, în perioada 1992-2001 a
existat un pachet de proiecte de cercetare naţionale şi internaţionale implementate în Sistemul
Dunării Inferioare, la care un program individual doctoral dedicat ecotoxicologiei metalelor avea
condiţii bune să se poată racorda, în al doilea rând, era în curs de consolidare baza materială
necesară unor astfel de cercetări, în al treilea rând, exista la nivelul Departamentului experienţă
în domeniul investigării circuitelor biogeochimice ale metalelor şi, în al patrulea rând, viitorul
doctorand efectuase deja un stagiu de specializare în ecotoxicologia poluanţilor stabili cu durată
de şase luni cu ocazia unei burse TEMPUS.
Contextul în care s-a desfăşurat programul individual doctoral a fost dat de obiectivele majore
ale cercetării Sistemului Dunării Inferioare (SDI) (Cristofor, coordonator, 2001), şi anume:
1. Elaborarea modelului homomorf al SDI. Atingerea acestui obiectiv este o precondiţie a
cercetării circuitelor biogeochimice regionale.
2. Dezvoltarea bazei de cunoştinţe referitoare la funcţionarea ecosistemelor şi complexelor din
structura SDI. Acestui obiectiv major i se subsumează şi caracterizarea circuitelor
biogeochimice şi a efectelor metalelor.
3. Caracterizarea modificărilor structurale şi funcţionale în starea actuală a SDI faţă de starea de
referinţă. Între modificările structurale intră (în mod direct la nivelul unităţilor
1 Într-o variantă restrânsă (fără o parte din analiza critică a cunoaşterii şi unele anexe) lucrarea a avut ca referenţi oficiali şi membri ai comisiei de
susţinere a tezei pe dr. Ion Barbu, dr. Aurel Varduca şi dr. Carmen Postolache, iar ca referenţi suplimentari pe dr. Radu Lăcătuşu, dr. Ion Brad şi
dr. Mariana Stănciulescu. Toate referatele elaborate au fost pozitive.