Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

172 Rezultate şi discuţii
3.7 Evaluarea efectelor conflictului din Iugoslavia
Evaluarea s-a făcut prin:
• verificarea existenţei unui gradient descrescător al concentraţiilor dinspre amonte (unde a
fost localizată sursa punctiformă) spre aval;
• verificarea existenţei unor tipare de distribuţie a concentraţiilor în sectoarele Sistemulu
Dunării Inferioare, care să fie diferite de tiparele existente în sistemul de referinţă (anterior
conflictului);
• identificarea unei eventuale creşteri a concentraţiilor după conflict;
Figurile 46 şi 47 prezintă distribuţia longitudinală a metalelor în apă şi sedimente din Dunăre
după . Se poate constata că în aprilie 1999 a existat gradientul descrescător amonte-aval în cazul
Cr, Pb, Cd, Zn şi Cu dizolvat în apă, în iulie 1999 continua să existe în cazul Zn, iar în august
1999 nu mai este prezent. În perioada de referinţă gradientul menţionat nu este în general
prezent, cu unele excepţii (Cd şi Pb în 1997).
În cazul sedimentului din Dunăre în timpul conflictului gradientul apare pentru toate metalele.
Tiparul de variaţie al concentraţiilor în zona de mal este la fel cu cel al valorii medii pentru tot
profilul transversal (mal stâng, mal drept, centru). În lunile iulie şi august 1999 gradientul
dispare sau se manifestă la valori mai mici ale concentraţiior. Se poate concluziona că apare un
gradient descrescător amonte-aval în cazul compartimentelor abiotice din Dunăre în timpul şi
imediat după conflict. În general în sistemele fluviale există o creştere a contaminării spre aval.
Existenţa unui gradient invers poate fi un indiciu al existenţei unor surse de poluare intense în
amote (posibil asociată conflictului din Iugoslavia), dar poate să reflecte şi tamponarea fluxurilor
de metale pe o perioadă mai lungă de timp. Descreşteri ale concentraţiilor dinspre amonte spre
aval s-au în registrat în cazul unora dintre metale şi în sistemul de referinţă (în Delta Dunării
comparativ cu Insula Mică a Brăilei, tabelul 41).
Descreşterea concentraţiilor dinspre amonte spre aval nu a fost observată în cazul bivalvelor
(concentraţiile în ţesutul muscular al bivalvelor au variat între 442 şi 954 ppm Zn, 5.71-27.34
Cu, 2.61-5.28 Cr, 1.75-6.1 Cr şi 9.32-13.28 Pb). Distribuţia longitudinală a concentraţiilor de
metale în peşti(pe gradientul amonte – aval) nu a avut un tipar comun tuturor metalelor şi
speciilor / ţesuturilor analizate, atunci când acesta a existat. În unele cazuri tendinţa a fost de
scădere către sectoarele aval ale fluviului (Fe şi Cd în ficat), în alte cazuri s-a înregistrat o uşoară
creştere a concentraţiilor (Fe şi Cr în muşchi), în timp ce în altele concentraţiile cele mai mari au
apărut în zona Porţile de Fier şi Delta Dunării (Pb, Cd, Cu şi Zn în muşchi), fără ca în aval să
existe o tendinţă uniformă de variaţie. Sectoarele în care apar cele mai mari concentraţii de
metale în peşti sunt Delta Dunării şi/sau Porţile de Fier. Prezentăm pentru exemplificare
distribuţia longitudinală a Cr în probele analizate (figura 48).
Pornind de la faptul că aceste tendinţe de distribuţie longitudinală nu au fost semnificative din
punct de vedere statistic (coeficientul curbei de corelaţie între concentraţii şi localizare pe
Dunăre nu a fost semnificativ), s-a optat pentru evaluarea diferenţelor dintre specii utilizând setul
de date obţinute pentru întreg tronsonul investigat. Valorile medii caracteristice fiecărei specii şi
ţesut sunt prezentate în tabelul 39. Testarea diferenţelor între specii a evidenţiat că în unele
cazuri diferenţele sunt semnificative. Diferenţele între concentraţiile în ţesuturi au fost
semnificative în toate cazurile, cu excepţia Cr. Prezentăm pentru exemplificare distribuţia Fe şi
Pb în ţesutul muscular al speciilor analizate (figura 49).