Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

170 Rezultate şi discuţii
în laborator. Figura 45 prezintă rezultatele primului experiment. Zn şi, într-o mai mică măsură,
Cu stimulează denitrificarea în solul cu activitate de fond mică (varianta A). Cu şi, la concentraţii
mai mari, Zn inhibă denitrificarea în solul cu activitatea de fond mare (varianta B). Rate de
denitrificare mari apar în mlaştini /lacuri atunci când sedimentul bogat în materie organică este
expus la aer după retragerea apei de inundaţie (a se vedea anexa XVI), fenomen care poate fi
explicat prin condiţiile bune pentru nitrificare în stratul superficial de sediment, cuplate cu
condiţii bune pentru denitrificare în straturile mai profunde (Van Cleemput, 1994).
DNT = 0.22[Zn] +10.7
DNT = 0.127[Cu] +9.48
Figura 45 Efectul Zn (cercuri albe, valori medii ale celor trei replicate) şi al Cu (pătrate negre)
asupra ratei de denitrificare în primul experiment, varianta A (sus) şi B (jos). Nu am indicat
deviaţia standard pentru a nu complica excesiv graficul, dar precizăm că coeficienţii de variaţie
al valorilor medii au fost între 12.2 şi 21.3 %. Sunt indicate ecuaţiile curbelor de regresie
reprezentate şi parametrii toxicologici calculaţi prin intermediul lor (NOEC = concentraţie
maximă la care nu se observă efect, EC 50 = concentraţie la care rata de denitrificare se reduce cu
50%). EC 50 calculat pentru Cu nu este în întregime relevant, deoarece rata de denitrificare s-a
stabilizat la valori mai mari decât 50% din valoarea iniţială.
Rezultatele celui de al doilea experiment nu mai sunt prezentate grafic, deoarece tiparul de
răspuns a fost similar. În cel de-al doilea experiment a fost testat doar Cu. În varianta A (fără
adăugare de substrat) Cu a stimulat denitrificare, dar într-o măsură mai mică decât în primul
experiment (DNT = 0.003[Cu] + 0.757, R 2 = 0.76). În varianta B (cu adăugare de substrat) a avut
loc o uşoară stimulare (nesemnificativă statistic) până la concentraţii de 90 ppm Cu în soluţia de