Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

164 Rezultate şi discuţii
În seria succesională din O. Popa, cu excepţia Cd, Cu şi a Fe, stocurile totale de metale în
sistemele de ţărm şi prival sunt mai mici decât cele din sistemele mai avansate succesional, dar
în ce le priveşte pe acestea din urmă stocurile nu mai variază întotdeauna uniform cu stadiul
succesional, după cum s-a observat şi în cazul detritusului.
Stocurile de metale în sistemele traversate de transectul Gura Gârluţei sunt mult mai similare ca
în cazul celorlalte transecte, unele diferenţe mai importante apărând în cazul Fe şi Mn, cu
tendinţă de creştere a stocurilor către depresiunea îndiguită. Concentraţiile mai mici de metale în
solul acestor ecosisteme sunt compensate de densitatea mai mare a solului, ceea ce face ca
stocurile de metale să fie comparabile cu cel din complexele traversate de transectele H şi I.
Stocurile în sistemele acvatice de pe transectul A-A’ prezintă un tipar de distribuţie controlat
predominant de densitatea sedimentului superificial, şi doar în al doilea rând de concentraţii.
Ecosistemele aflate la extremităţi au un sediment mai compact, mai puţin organic decât al
lacurilor, în special al celor centrale.
În concluzie:
• se poate considera că concentraţiile în apă, seston, sol/sediment şi vegetaţie la nivel de
complex local sunt corelate cu gradienţii succesionali în cazul tuturor metalelor pentru unul,
mai multe, sau toate compartimentele luate în discuţie. Distribuţia metalelor pe gradienţii
succesionali pe care i-am investigat pare a fi controlată atât de factori de comandă alogeni
(regimul inundaţiilor şi cascada de parametrii dependenţi direct de ele), cât şi de factori de
comandă autogeni (structura modulelor trofodinamice asociate vegetaţiei şi structura
compartimentelor abiotice, ambele sub controlul indirect al regimului hidrologic).
• mărimea stocurilor în vegetaţie, litieră/detritus şi sol/sediment nu este la fel de clar corelată
cu gradienţii succesionali. Tendinţele observate reflectă în primul rând unele particularităţi
ale biocenozelor şi unităţilor hidrogeomorfologice ale ecosistemelor aflate în diferite faze
succesionale, şi doar în al doilea rând distribuţia concentraţiilor de metale.
3.6 Relaţia denitrificării cu concentraţiile de metale din sol
Denitrificarea şi exportul antropic de biomasă sunt principalele mecanisme prin care are loc
eliminarea azotului, odată reţinut, din zonele umede care tamponeză fluxurile de azot şi în
acelaşi timp din SDI. Pentru a pune în context particularităţile de dinamică a denitrificării, în
tabelul 34 am prezentat mediile anuale ale ratelor de denitrificare în ecosistemele studiate, iar în
tabelul 36 evaluarea rolului dentrificării la nivel regional. Să observăm că, spre deosebire de
retenţia metalelor, exportul prin denitrificare la nivel de complex nu a diferit semnificativ între
tipurile de complexe investigate (34-35 kg/ha/an).
Reaminitim că testarea ipotezei 6 s-a făcut în două etape (detalii în anexa 9):
‣ corelarea datelor de distribuţie spaţio-temporală a metalelor în sol / sediment cu cele de distribuţie spaţiotemporală
a ratelor de denitrificare;
‣ evaluarea experimentală a efectelor unor metale selectate pe baza rezultatelor primei etape şi considerente
legate de cât mai buna reflectare a situaţiei din sistemul real (pentru detalii, a se a vedea capitolul de metode;
Drept urmare, prezentăm în primul rând particularităţi ale distribuţiei spaţio-temporale a ratei de
denitrificare, în al doilea rând particularităţi ale dinamicii concentraţiilor de metale în
sol/sediment, în al treilea rând corelaţiile dintre denitrificare şi concentraţiile de metale şi în final
rezultatele experimentale.
Dinamica exportului prin denitrificare la scară ecosistemică este controlată în principal de
regimul hidrologic, iar diversitatea ecosistemică ridicată asigură homeostazia exportului gazos de
azot la scara complexelor locale. Tabelul 37 prezintă o caracterizare sintetică a ratelor maxime
identificate în ecosistemele studiate intensiv. Figura 41 ilustrează dinamica ratei de denitrificare
în ecosisteme selectate, în paralel cu dinamica nivelului apei. Denitrificarea în ecosistemele
acvatice a înregistrat valori foarte mari imediat după secare, tipar prezent şi în depresiunile
164