Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

150 Rezultate şi discuţii
Spre deosebire de Cd, Zn şi Cu sunt raportate ca metale cu mare potenţial de a fi adsorbite pe
oxizii de Fe şi Mn (de ex. Forbes şi colab., 1976). Zn în sol este asociat preponderent cu oxizii de
Fe şi Al şi cu argile. Tiparul de distribuţie observat în cazul Zn sugerează rolul foarte important
al oxizilor în imobilizarea Zn în sistemele rar inundate din Insula Mică a Brăilei. Pe de altă parte,
Zn este cunoscut ca element cu mobilitatea ridicată, concentraţiile din apa interstiţială fiind în
domeniul 4-270 ppb (Kabata-Pendia şi Pendias, 1992), comparabil cu cel care caracterizează apa
subterană din sistemele investigate.
Fe, Cu şi Mn formează sulfuri stabile în solurile inundate, coprecipitând şi alte elemente cum
sunt Cd, Ni şi Zn (Jenne, 1976). În condiţiile din lacurile puţin adânci este deci probabil să nu fi
avut loc o mobilizare directă a acestor metale din sediment (sedimentul nu a trecut prin faze de
oxidare pe perioada studiilor, o secare a lacurilor având loc doar în vara lui 1998). Metalele din
apa lacurilor puteau proveni direct doar din descompunerea macrofite, în timp ce metalele din
apa de inundaţie a mlaştinilor şi depresiunii interioare puteau proveni şi din sediment, care a
trecut prin faze cu potenţial redox ridicat.
Mobilitatea redusă a Cu şi îndeosebi a Pb este frecvent raportată (surse citate de Kabata-Pendias
şi Pendias, 1992), ceea ce vine să susţină observaţiile noastre cu privire la aparenta imobilizare a
acestor metale din apa de suprafaţă. Aceiaşi autori raportează că este tipic pentru Cu şi Pb să se
acumuleze în orizontul superficial, diferit de ceea ce s-a observat în ecosistemele din luncă.
Explicaţia este probabil legată de regimul inundaţiilor, care face ca orizontului superficial să i se
adauge în fiecare an un nou strat de sediment proaspăt şi duce în acelaşi timp fie la îngroparea
litierei nedescompuse, fie la exportarea ei din ecosistem. Descreşterea concentraţiilor de Mn şi
Zn este probabil rezultatul scăderii potenţialului redox al solului cu adâncimea, ceea ce duce la
reducerea formelor oxidate ale Mn şi mobilizarea metalelor adsorbite, cum este şi Zn. Creşterea
cu adâncimea a concentraţiilor de Cr şi Cd ar putea fi datorată depunerii de straturi de sediment
cu concentraţii mai mici.
Acumularea preferenţială a Cu şi Pb în rădăcini faţă de organele supraterane este de asemenea
frecvent raportată, ca şi translocarea masivă a unor elemente mobile la potenţial redox scăzut în
sol (cum sunt Mn şi Fe) către părţile supraterane ale plantelor (surse citate de Kabata-Pendias şi
Pendias, 1992).
Tabelul 31 prezintă distribuţia procentuală a metalelor în fracţiile evaluate în solul ecosistemelor
de grind, depresiune inundabilă şi mlaştină (staţiile H2, H3 şi H4), calculată în raport cu
concentraţia în extractul cu apă regală (Schimb. = fracţia schimbabilă, Carb. – fracţia asociată
carbonaţilor, UR = fracţia uşor de redus, MR. = fracţia moderat de redus, Ads. Org. = fracţia
adsorbită pe substanţa organică). În urma inspecţiei tabelului se pot constata următoarele:
• Procentele în care metalele sunt distribuite în fracţii cu mobilitate diferită se încadrează în
domeniul din literatură (Barona şi colab., 1994, Asami şi colab., 1995, BCR, 1998, Ngiam şi
Lim, 2001, Rouset şi Lopez-Sanchez, 2001, Nome şi colab., 2001, Dollar şi colab., 2001);
• Ponderea Fe, Mn şi Zn în forme rapid transferabile către apa de suprafaţă şi plante (fracţia
schimbabilă) creşte dinspre grind către ecosistemele de depresiune interioară şi mlaştină, în
timp de ponderea Pb scade;
• Ponderea Mn sub formă de oxizi uşor de redus scade pe acest gradient, la fel ca şi ponderea
Cr, Cu, Pb şi Zn asociată oxizilor de Mn;
• Ponderea Cr scade şi în cazul fracţiei de oxizi mai greu de redus (dominată de oxizi de Fe);
• Pe gradientul menţionat creşte ponderea Cr, Cu, Fe şi Pb în fracţia adsorbită la materia
organică.
Distribuţia metalelor în fracţiile schimbabilă şi uşor de redus din solul ecosistemelor de
depresiune şi mlaştină sugerează că este posibil transferul Fe, Mn. Zn (mai puţin al Cr, cu mare
afinitate pentru materia organică) în apa de inundaţie şi în plante.