Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

142 Rezultate şi discuţii
‣ În plante. Cu excepţia faptului că cele mai mici concentraţii în partea supraterană s-au
înregistrat în zona de ţărm (staţia I1), nu apar diferenţe între ecosisteme în nici una din serii.
Particularităţile fiziologice ale plantelor (ca şi în cazul Zn) par a avea rolul cel mai important
în controlul distribuţiei Cu. Demn de remarcat este şi faptul că, în toate cazurile,
concentraţiile în partea subterană sunt mult mai mari decât cele din partea supraterană.
‣ În apă. Tiparele de distribuţie în apa subterană sunt similare cu ale Fe, Mn şi Zn în ambele
serii succesionale. În seria 1 se observă concentraţii mai mari de Cu în apa de suprafaţă a
privalului extern (I3), susţinând ipoteza fluxurilor subterane dinspre grinduri. Descreşterea
cocentraţiei în apa de suprafaţă dinspre grind spre lacuri în seria 2 (inversă tendinţei
observate în cazul Fe, Mn şi Zn) sugerează existenţa unor mecanisme de imobilizare a Cu
dizolvat. Totuşi, concentraţiile în macrofitele din mlaştini sunt mai mari decât cele din
macrofitele din lac, la fel ca în cazul celorlalte metale. Această corelaţie 24 inversă cu
concentraţiile din apa de suprafaţă ar putea fi datorată faptului că, la descompunerea
macrofitelor, Cu e posibil să nu rămână în apa de suprafaţă după eliberare, fiind rapid
imobilizat la nivelul materiei organice sau sub formă de sulfuri.
‣ În seston. Distribuţia este similară cu cea a Zn (creştere a concentraţiilor în seria 2 şi valori
mai mari ale concentraţiilor în ecosistemele cu apă staţionară (privalul extern) din seria 1.
Distribuţia Cr (figura 32)
‣ În sol/sediment. Nu apar tendinţe clare de variaţie a concentraţiilor de Cr în ecosistemele
celor două serii succesionale. Notăm domeniul de variaţie mult mai larg al concetraţiilor în
ţărm (I1) şi privalul extern (I3) faţă de celelalte ecosisteme. Această heterogenitate mare a
fost observată şi în cazul celorlalte metale, precum şi a celorlalte ţărmuri investigate (H1 şi
G1, ţărmuri erozionare). Ea ar putea fi datorată heterogenităţii pedologice mai mari a
ţărmurilor (prezenţa în alternare a benzilor nisipoase şi a celor cu granulaţie fină, Benea
1997).
‣ În plante. În seria 1 nu apar tendinţe de variaţie a concentraţiei de Cr în plante. Atât în seria
1, cât şi în seria 2 concentraţiile în partea subterană sunt mai mari decât cele din partea
supraterană. În seria 2 atât concentraţiile în partea subterană, cât şi cele din partea
supraterană descresc de la mlaştini către depresiunea frecvent inundată şi grind, după cum s-a
observat şi în cazul Mn. Fenomenul ar putea fi datorat mobilităţii diferite a Cr în ecosistemle
respective (posibil asociată tranziţiilor redox ale Fe şi Mn), dar şi particularităţilor fiziologice
ale speciilor dominante în cele trei comunităţi. Spre deosebire de cazul Mn, concentraţiile de
Cr din plante în ecosistemele respective nu sunt direct corelate cu concentraţia totală din sol.
‣ În apă. Tiparele de variaţie a Cr în apa subterană şi de suprafaţă în cele două serii sunt
similare cu cele ale Fe, Mn şi Zn. Nu se observă însă şi diferenţe între concentraţiile de Cr în
macrofitele acvatice din mlaştini faţă de cele din lac.
‣ În seston. Tiparele de variaţie a Cr sunt similare cu ale celorlalte metale.
Distribuţia Pb (figura 33)
‣ În sol/sediment. Concentraţiile în sistemele mai avansate succesional sunt mai mari ca cele
din ecosistemele cu inundabilitate mare (ţărm, prival extern, canal, lacuri, mlaştini). Totuşi,
inundabilitatea nu este singurul parametru care ar putea influenţa distribuţia Pb, devreme ce
concentraţiile cele mai mari de Pb în seria 2 se observă nu pe grindul H2, ci în depresiunea
împădurită H3. Cu privire la felul cum inundabilitatea poate influenţa distribuţia Pb, avansăm
ipoteza că modulează efectul depunerilor atmosferice (cunoscut fiind că Pb, ca şi Cu, nu este
mult influenţat de potenţialul redox, în domeniul de variaţie al acestuia în ecosisteme).
‣ Concentraţiile din sol se reflectă şi asupra distribuţiei metalelor în plante, atât la nivelul
părţii subterane, cât şi a celei supraterane, în mod evident îndeosebi în seria 1. Poate fi vorba nu
numai de translocarea Pb din sol în plante, ci şi de efectul depunerilor atmosferice.
24 Nu utilizăm aici teremenul de corelaţie în sens statistic, fiind vorba doar de două ecosisteme.