Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

138 Rezultate şi discuţii
Distribuţia Mn (figura 29)
‣ În sol/sediment. În seria 1 se observă aceeaşi tendinţă de creştere a concentraţiei cu stadiul
succesional ca şi în cazul Fe. În seria 2 situaţia este iarăşi similară cu cea observată în cazul
Fe, cu unele diferenţe în cazul mlaştinilor şi depresiunii interne, care prezintă concentraţii
mai mici decât cele din lacuri, poate şi datorită cantităţii foarte mari translocate în plante ca
urmare a condiţiilor redox favorabile mobilităţii manganului.
‣ În plante. În seria 1 concentraţiile de Mn în partea supraterană a vegetaţiei erbacee şi în
ţesuturile supraterane de Salix sp. cresc cu stadiul succesional; fenomenul nu mai apare în
cazul părţii subterane. În seria 2 se observă o descreştere clară a concentraţiilor în plante (atât
în partea subterană, cât şi în cea supraterană) dinspre mlaştini spre depresiuni împădurite şi
grind, probabil asociată cu diferenţele marcante dintre ecosistemele respective din punct de
vedere al potenţialului redox în sol.
‣ În apă. Ca şi în cazul Fe, se observă o tendinţă de creştere a concentraţiilor în apa subterană
către grinduri, în ambele serii succesionale, şi o tendinţă de apariţie a valorilor mai mari ale
concentraţiilor în apa de suprafaţă în ecosistemele în care apa are viteză foarte mică de
curgere sau staţionează un timp mai îndelungat. Concentraţiile de Mn sunt mult mai mari în
macrofitele din lac faţă de cele din mlaştini, corelat cu cocentraţiile din apa de suprafaţă.
‣ Concentraţiile de Mn în seston descresc în seria 1 (cu excepţia unor concentraţii foarte mari
în privalul extern), în timp ce în seria 2 apare o tendinţă de uşoară creştere.
Distribuţia Zn (figura 30)
‣ În sol/sediment. Există în ambele serii o clară tendinţă de creştere a concentraţiilor de Zn
către sistemele împădurite şi mai rar inundate. Dincolo de efectul granulometriei solului/
sedimentului este posibil ca tiparul de variaţie să fie datorat şi pierderii de metal ca urmare a
schimburilor cu apa de suprafaţă (Zn este cunoscut ca un element cu mobilitate ridicată în
comparaţie cu celelalte metale).
‣ În plante. Nu apar tipare clare de variaţie în vegetaţia ierboasă şi emersă. Observăm că în
general concentraţiile din partea subterană sunt mai mari decât cele din partea supraterană.
Distribuţia în plante pare a fi controlată în primul rând de mecanisme fiziologice specifice.
Există o diferenţă netă între cele două serii succesionale, ca şi în cazul Fe şi Mn, cu
concentraţii mai mari în seria 2, din ostrovul Fundu Mare, reflectând tipurile diferite de
ecosisteme şi implicit diferenţele în structura specifică a modulelor trofodinamice asociate
plantelor. Concentraţiile în ţesuturi supraterane de Salix sp. scad odată cu creşterea stadiului
succesional.
‣ În apă. Există aceeaşi tendinţă de creştere a concentraţiilor în apa subterană ca la Fe şi Mn,
cu o excepţie în cazul grindului pe care este amplasată staţia H2. Acesta prezintă concentraţii
surprinzător de mici de Zn în apa subterană (50 ppb mediana), comparabile cu cele din apa
de suprafaţă. Distribuţia Zn în apa de suprafaţă şi macrofitele acvative are aceleaşi tipare ca
în cazul Fe şi Mn.
‣ În seston. Tiparul de distribuţie a Zn în cele două serii succesionale este similar cu cel al Mn.
Distribuţia Cu (figura 31)
‣ În sol/sediment. Concentraţiile de Cu în seria 1 cresc până la nivelul ecosistemelor de
pădure frecvent inundată externă (staţia B), după care, în ecosisteme mai avansate
succesional, sunt la acelaşi nivel de mărime, sau chiar scad uşor. Acest tipar este asemănător
celui observat în cazul celorlalte metale (Fe, Mn, Zn). În seria 2 tendinţa de creştere a
concentraţiilor este continuă şi constantă. Distribuţia Cu este mai puţin influenţată de
condiţiile redox din sol în comparaţie cu alte metale (Kabata-Pendias şi Pendias, 1992).
Tiparul observat s-ar putea datora, pe de o parte, influenţei granulometriei solului şi, pe de
altă parte, diferenţelor dintre ecosisteme în ce priveşte cantitatea de materia organică din
sol/sediment. O influenţă ar putea-o avea şi depunerile atmosferice cu originea în zona
industrială de lângă O. Fundu Mare (concentraţiile pe transectul H sunt substanţial mai mari
decât cele de pe transectul I, care este departe de zona industrială Brăila).