Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

136 Rezultate şi discuţii
concentraţiilor de Fe în partea supraterană dinspre mlaştini către depresiunea interioară şi
grind. Aceasta ar putea fi datorat, pe de o parte, conţinutului mai mic de Fe în solul grindului
şi, pe de altă parte, condiţiilor redox diferite în solurile ecosistemelor respective. Un rol îl pot
juca şi particularităţile fiziologice ale speciilor de plante. Concentraţia în partea supraterană
nu a urmat tiparul de distribuţie observat în cazul părţii subterane, ceea ce ar putea fi pus pe
seama mecanismelor fiziologice de reglaj al concentraţiilor.
‣ În apă. În seria 1 sistemele avansate succesional prezintă o concentraţie mai mare de Fe în
apa subterană ca cele într-un stadiu succesional incipient. Efectul de diluare datorat
proximităţii Dunării poate fi responsabil de concentraţiile mai mici din apa subterană doar în
cazul staţiei I1 (pe ţărm), deoarece staţia I3 (într-un prival extern) este mai depărtată de
Dunăre ca I2 (pe un grind jos, cu concentraţii mari de Fe în apa subterană - maxime peste
9000 ppb). Concentraţiile mici ar putea fi mai degrabă datorate unor schimburi intensificate
dintre apa subterană şi apa de suprafaţă în urma inundării frecvente a acestor staţii (în
condiţiile unei conductivităţi hidrologice destul de bune, fracţia medie şi grosieră având o
pondere peste 50% în sedimentul ţărmului şi privalului, Benea 1997). Explicaţii pentru
concentraţiile mari din apa subterană a ecosistemelor de grind ar putea fi condiţiile redox
joase în orizonturile profunde ale solului, absenţa diluării în condiţiile unui timp lung de
retenţie a apei în compartimentul subteran (timpul de retenţie este în curs de evaluare,
Danielescu, date nepublicate). Concentraţiile din apa de suprafaţă sunt similare în
ecosistemele din seria 1 (dar la staţia I4, ca şi în celelalte grinduri înalte, avem un singur
moment de prelevare a apei de suprafaţă, deoarece inundaţia în aceste ecosisteme a durat
doar o săptămână). Concentraţii ceva mai mari se observă doar la staţia I3, în momentele
când privalul nu mai este conexat direct cu Dunărea (detalii au fost date în capitolul 3.1.2).
Ele s-ar putea datora evapotranspiraţiei (care duce la concentrarea soluţiei), fluxurilor
subterane din grindurile adiacente (I2 şi I4), precum şi eliberării metalului din sol/sediment la
condiţii redox joase, specifice fazei inundate. În seria 2 se observă aceeaşi tendinţă de
creştere a concentraţiei de Fe în apa subterană odată cu stadiul succesional. Deoarece ea nu
este corelată cu creşterea concentraţiei de Fe în sol (ca în cazul seriei 1), explicaţia cea mai
probabilă pentru această tendinţă este absenţa diluării datorită schimburilor foarte reduse cu
apa de suprafaţă. Este posibil şi ca tehnica utilizată să nu fi permis o caracterizare foarte bună
a apei subterane în zonele frecvent inundate, facilitând schimburile cu apa de suprafaţă în
lungul tubului piezometric (deşi la prelevare s-a golit complet piezometrul şi s-a prelevat
proba după acesta s-a umplut din nou). Tehnici mai adecvate pentru caracterizarea apei din
sol, în soluri saturate, implică instalarea unor saci de dializă, a unor incinte ceramice
semipermeabile sau a unor răşini speciale în teren, care să permită schimbul ionic fără ca apa
să intre în contact cu aerul timp mai lung şi cu perturbare minimă a structurii solului (de ex.
Grossmann şi Udluft, 1990, Hooda şi colab., 1999). Concentraţiile în apa de suprafaţă a
ecosistemelor din seria 2 are o tendinţă clară de descreştere cu stadiul succesional.
Concentraţiile mai mari observate în ecosistemele unde apa staţionează pot fi explicate la fel
ca în cazul staţiei I3, mai puţin prin influenţa fluxurilor de apă subterană din zona de grind.
De asemenea, o cauză suplimentară a creşterii concentraţiilor în aceste ecosisteme (care nu
poate fi invocată în cazul privalului extern I3) ar putea fi şi descompunerea vegetaţiei
acvatice, sugerată de faptul că o serie de concentraţii mai mari s-au observat toamna.
Concentraţiile de Fe în macrofitele din mlaştini sunt mai mici decât cele din macrofitele din
lacul Chiriloaia, similar situaţiei observate în cazul apei de suprafaţă
‣ În seston. În seria 1 există o tendinţă de scădere a concentraţiei de Fe în seston, în timp ce în
seria 2 apare o tendinţă de creştere. Aceste tipare ar putea fi datorate schimbării calitative a
sedimentului în suspensie, pe măsură ce are loc sedimentarea (începând de la primele
ecosisteme traversate de apa de inundaţie, până la ultimele) şi prin dezvoltarea fracţiilor
planctonice pe măsura staţionării apei în ecosisteme (în special în cazul lacurilor, mlaştinilor
şi privalelor). O analiză mai detaliată a acestor aspecte s-a făcut deja în cadrul capitolului 3.2.