Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

134 Rezultate şi discuţii
3.5 Tipare de variaţie a concentraţiilor şi stocurilor de metale pe gradienţii succesionali
Figura 27 prezintă poziţia din punct de vedere succesional a sistemelor cercetate în perioada
1995-1997. Deoarece transectele H şi I traversează complexe substanţial diferite din punct de
vederea al poziţiei pe Dunăre (la aprox. 30 km distanţă într-un sector cu numeroase zone
inundabile), nu am considerat oportună analiza unor serii succesionale care să implice date
obţinute în ecosisteme din ambele complexe. Prin urmare, rezultatele se referă la două serii
succesionale, una localizată în sectorul din O. Popa, iar alta în O. Fundu Mare. Cele două serii
constau din următoarele ecosisteme (cifrele indică codurile ce vor fi utilizate în grafice pentru
indica ecosistemele):
• 1 ţărm depoziţional (întinsură), 2 prival extern, 3 pădure externă foarte frecvent inundată, 4
grind jos împădurit, 5a grind înalt împădurit, 5b depresiune frecvent inundată împădurită.
• 1 canal de conexiune cu Dunărea, 2 lac, 3 mlaştină, 4 depresiune frecvent inundată
împădurită, 5 grind înalt împădurit,
Pentru fiecare din aceste serii am urmărit distribuţia metalelor în sol (concentraţii totale, iar în
cazul seriei a doua şi forme cu mobilitate diferită), apă de suprafaţă (fracţia dizolvată şi
particulată) şi subterană, vegetaţie (partea subterană şi supraterană). În funcţie de organizarea
spaţială a programului de cercetare şi datele obţinute pentru fiecare compartiment au fost
discutate toate ecosistemele dintr-o serie, sau numai o parte. Datele de distribuţie a metalelor în
sol şi sediment au permis includerea în analiză a tuturor tipurilor de ecosisteme din seriile de mai
sus. Pentru analiza distribuţiei metalelor în plante prima serie nu a mai inclus Dunărea, canalul şi
lacurile diferite de L. Chiriloaia (staţia H6), iar a doua serie nu a mai inclus pădurea externă
foarte frecvent inundată (staţia B). Distribuţia în apă şi seston a fost analizată în prima serie în
aceleaşi ecosisteme ca distribuţia în plante, iar în cazul celei de a doua serii doar în întinsură,
privalul extern, grindul jos împădurit şi grindul înalt împădurit.
În expunerea rezultatelor din acest subcapitol vom parcurge următorii paşi:
1. vom caracteriza mai întâi distribuţia fiecărui element în compartimentele respective şi vom avansa posibile
explicaţii, cu caracter de ipoteze mecanismice, ale tiparelor observate;
2. vom caracteriza similarităţile între distribuţiile metalelor într-un compartiment şi semnificaţie statistică a
corelaţiilor existente;
3. vom prezenta distribuţia metalelor în forme cu mobilitate diferită în solul ecosistemelor din seria a doua (din O.
Fundu Mare);
4. vom analiza parametrii de control ai distribuţiei metalelor dependenţi de regimul hidrologic în cele două serii
succesionale;
5. vom discuta comparativ cele două serii succesionale, evidenţiind asemănările şi deosebirile şi
6. în final vom face o serie de comentarii referitoare la influenţa deteriorării asupra relaţiei dintre distribuţia
metalelor şi gradienţii succesionali, folosind datele obţinute în ecosistemele traversate de transectul G şi în
grindul plantat din vecinătatea sectorului investigat în O. Popa (staţia I6).
Distribuţia Fe (figura 28)
‣ În sol/sediment. În prima seria se observă o creştere a concentraţiilor odată cu stadiul
succesional. Creşterea reflectă gradientul granulometric datorat sedimentării diferenţiate (mai
grosiere lângă Dunăre şi mai fine la distanţă mai mare de aceasta). În seria a două are loc o
creştere, urmată apoi de scădere. Creşterea concentraţiei are aceeaşi explicaţie ca în cazul
seriei 1, în timp ce scăderea reflectă faptul că în cazul seriei 2 sunt prezente două tipuri de
inundaţii, prin canal la ape medii şi peste grind la ape mari, ceea ce face ca rolul de filtrare a
sedimentului grosier să îl aibă canalul, în prima situaţie, sau grindurile, în cea de a doua.
‣ În plante. În seria 1 există o tendinţă de creştere a concentraţiilor de Fe din partea subterană,
probabil corelată cu cantitatea totală de Fe din sol. Tendinţa este mai puţin evidentă la partea
supraterană (apare îndeosebi la ecosistemele de grind şi depresiune interioară) şi este absentă
la ţesuturile supraterane de Salix sp. În seria 2 singura tendinţă clară este cea de descreştere a