Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

110 Rezultate şi discuţii
de metale aduse de inundaţie s-ar putea găsi în ecosistemele centrale ale complexelor insulare
din luncă. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că gradienţii de hidroconectivatate investigaţi
în deltă au avut o dezvoltare spaţială mult mai mare decât cel din Insula Mică a Brăilei, cu
implicaţii asupra diferenţelor de sedimentare dintre ecosisteme acvatice adiacente.
În concluzie, există un gradient al concentraţiilor de metale în sediment de-a lungul gradientului
de hidroconectivitate care începe la Dunăre în cazul complexelor din Delta Dunării, unde apare
un gradient descrescător al concentraţiilor reflectând probabil retenţia metalelor, şi doar într-o
mică măsură în complexele insulare din luncă. În acestea din urmă variaţia de-a lungul întregului
gradient de hidroconectivitate diferă în funcţie de metal, iar dacă ne limităm doar la lacuri, pare
să existe tendinţa unor concentraţii minime de metale toxice în sedimentul celor din centrul
insulei.
Analiza datelor referitoare la distribuţia metalelor în apa de inundaţie (atât fracţia dizolvată, cât
şi cea particulată) arată existenţa unor tiparte interesante. Figura 15 prezintă dinamica metalelor
în apa de inundaţie, iar figura 17 dinamica metalelor în seston. Din inspectarea graficelor se
observă:
‣ creşterea concentraţiilor de Fe, Cr, Cd şi uneori de Zn în apa de inundaţie la scăderea
nivelului apei de suprafaţă în ecosistemele din O. Fundu Mare (staţiile H). Evaluarea ratelor
de evapotranspiraţie a arătat că efectul nu este datorat doar reducerii volumului de apă pe
această cale.
‣ În cazul Mn are loc o creştere doar în lacul Chiriloaia (H6), iar în cazul Pb şi Cr nu apare o
tendinţă clară.
‣ La staţia G3 există o creştere a concentraţiilor tuturor metalelor pe perioada de staţionare a
apei, cu excepţia Cr. La staţia I3, de asemenea, toate cocentraţiile de metale par a avea
concentraţii mai mari pe perioada de staţionare a apei vara.
Figura 16 prezintă dinamica conductivităţii apei de suprafaţă în lacurile din O. Fundu Mare în
1997. Atunci când insula este inundată peste grind (august), conductivitatea este cea mai mică şi
nu sunt diferenţe între ecosistemele acvative. La golirea insulei (septembrie) datorită scăderii
rapide a nivelului Dunării, se observă o conductivitate mai mare în lacuri faţă de luna august
(calcule de evapotranspiraţie arată şi în acest caz că nu din acest motiv a avut loc o creştere a
concentraţiilor de săruri dizolvate). Fenomenul este şi mai evident la următoarea umplere
(noiembrie) şi golire (lentă, decembrie), sugerând existenţa unor schimburi între masa apei şi alte
compartimente ale ecosistemelor acvatice. Pe baza acestor obervaţii considerăm că este posibil
să aibă loc un transfer de metale din compartimente ale ecosistemelor inundate în apa de
suprafaţă în cazurile menţionate. Alte mecanisme posibile ar putea fi fluxuri de apă subterană cu
concentraţii mari de metale dinspre grinduri către privalul I3, sau influenţe antropice în sistemele
acvatice din gropile de împrumut din depresiunea G3.
Inspectarea graficelor din figura 17 arată că, cel puţin pe perioada de vară pare să existe o
tendinţă de creştere a concentraţiilor de Pb şi Mn în seston. Totuşi, variaţiile sunt mult mai puţin
clare ca în cazul fracţiei dizolvate de metale. Încercarea de interpretare a concentraţiilor prin
prisma raportului dintre N şi P (Postolache şi Iordache, 1997) nu a adus multe informaţii
suplimentare. Dacă la ape mari cantitatea de seston din apa ecosistemelor interioare este mult
mai mică faţă de cea din Dunăre (0.03-0.05g s.u./l faţă de ~0.2), după câteva săptămâni de
staţionare raportul N/P scade mult (de la câteva zeci, sau chiar peste 100 în unele cazuri, la sub
10, cu minima de 0.28 la staţia H5) şi cantitatea de seston creşte până la 0.15-0.16 g s.u./l.
Credem că dacă această creştere ar putea fi pusă pe seama dezvoltării populaţiilor planctonice,
care au mare capacitate de a concentra metale (Nafea Al-Azzawi, 1987). Totuşi, nu am observat
o corelare între concentraţiile de metale şi cea de seston din sistemele interioare. Cercetări
suplimentare, cuplate cu caracterizarea structurii de detaliu a sestonului, ar fi necesare pentru
elucidarea acestor aspecte.