Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

Ecotoxicologia metalelor în lunca Dunării 107
Tabelul 19 (continuare) Concentraţii medii de metale de (ppm) în fracţii cu mobilitate diferită
în 2001 în ecosisteme traversate de transectul H.
H4a Total* Suma Fr. Schimb. Carb. UR MR Ads. Org.
Cr Media 107.64 8.46 0.13 0.38 0.31 3.31 4.33
DS 7.00 1.34 0.05 0.05 0.15 0.33 1.12
Cu Media 103.59 81.10 0.67 9.70 0.57 26.91 43.26
DS 7.64 13.24 0.31 2.69 0.17 1.51 12.18
Fe Media 37043.60 6953.47 22.11 23.89 749.39 5674.71 483.36
DS 3608.47 277.66 7.47 5.62 133.40 239.35 165.89
Mn Media 718.84 514.24 16.17 105.95 266.39 96.87 28.86
DS 125.85 95.21 6.42 35.64 54.47 18.33 8.22
Ni Media 82.26 29.40 0.20 4.10 4.73 13.78 6.58
DS 3.87 3.13 0.11 0.69 2.00 1.22 2.02
Pb Media 63.27 43.32 1.12 7.03 1.09 6.94 27.14
DS 4.77 5.03 0.57 2.46 1.36 0.86 2.85
Zn Media 191.96 123.06 3.77 69.38 14.75 22.11 13.05
DS 13.94 22.06 2.12 17.14 1.02 1.30 4.01
Diferenţele dintre concentraţiile totale în 2001 şi concentraţiile totale medii în 1996-1997 s-ar
putea explica prin metodă (prin XRF se determină conţinutul total, iar prin reluare cu apă regală
doar o parte), sau posibilă dinamică multianuală a concentraţiei totale. Presupunând că dinamica
multianulă nu este semnificativă, fracţia reziduală calcuată (total XRF– total* apă regală) este în
domeniul din literatură (Kabata-Pendias şi Pendias, 1992).
Cele mai multe diferenţe semnificative statistic (tabelul 20) între ecosisteme se înregistrează, în
2001, în cazul concentraţiilor totale de metale. Diferenţe semnificative în ce priveşte fracţia
schimbabilă se înregistrează în special în cazul Fe, Mn şi Zn. Diferenţe semnificative în cazul
fracţiei asociată carbonaţilor apar în special la Zn şi Pb. Cu, Zn, Pb Fe şi Mn asociate oxizilor
uşor de redus diferă semnificativ atât între orizonturile de sol din grind, cât şi între grind şi
ecosistemele interioare. Diferenţe semnificative în ce priveşte fracţiile de metale asociate
oxizilor mai greu de redus şi substanţei organice sunt prezente în cazul tuturor metalelor.
Se poate conchide că există diferenţe semnificative între concentraţiile din solul/sedimentul
diferitelor tipuri de ecosisteme din lunca Dunării, în special în cazul concentraţiilor totale şi a
fracţiilor cu mobilitate redusă. Numărul mic de diferenţe semnificative în cazul fracţiilor cu
mobilitate mare s-ar putea explica tocmai prin această mobilitate, care face ca concentraţiile să
depindă în mod direct mai puţin de particularităţile structurale ale solului sau de intrările prin
sedimentare, cât mai ales de rata schimburilor cu alte compartimente biotice şi abiotice.
Existenţa diferenţelor între concentraţiile totale susţine rezultatele identificării sistemelor pe baza
altor parametrii hidrogeomorfologici şi a parametrilor biotici. O excepţie este situţia lacului
Chiriloaia şi a Iezerului lui Stan, între care nu apar diferenţe semnificative în cazul nici unui
metal. Faptul că cele două lacuri nu sunt direct învecinate (fiind conexat printr-un canal din care
nu s-a prelevat) şi sunt foarte clar delimitate faţă de mlaştinile învecinate (de care lacul
Chiriloaia diferă semnificativ în cazul Fe şi Cd) face ca excepţia menţionată să nu implice o
posibilă reconsiderare a indentificării complexelor. Ea poate avea însă importanţă pentru
evaluarea distribuţiei concentraţiilor în sediment pe gradientul de hidroconectivitate.
Figura 14 prezintă distribuţia concentraţiilor de metale în sedimentul ecosistemelor acvatice din
O. Fundu Mare, pe gradientul de hidroconectivitate. Analiza pe gradienţii de hidroconectivitatea
din Delta Dunării, nefiind bazată pe date obţinute în programul individual doctoral, o prezentăm
în anexa II (după Vădineanu, coord., 1997) aici menţionând doar faptul că în Deltă s-a înregistrat
o descreştere clară a concentraţiilor de metale din orizontul superficial de sediment pe măsura ce
distanţa de Ceatal Chilia şi braţele Dunării era mai mare. Gradienţii observaţi în Delta Dunării
sunt confirmaţi de studii independente (Jamil şi colab., 1999), care raportează scăderea