Ecotoxicologia metalelor grele in lunca Dunarii - CESEC

102 Rezultate şi discuţii
O dată intrate în complexul de ecosisteme pe un termen suficient de lung, în principal pe calea
sedimentării, metalele pot:
1. să rămână în compartimentul major de stocare (solul/sedimentul),
2. să fie transferate în alte compartimente abiotice ale ecosistemelor complexului,
3. să fie transferate în compartimente biotice ale ecosistemelor complexului,
4. să revină în compartimente abiotice prin descompunerea materiei organice cu originea în
compartimente biotice,
5. să fie transferate în alte ecosisteme din complex prin intermediul populaţiilor cu mobilitate
pasivă sau activă.
Vom explora potenţialul datelor obţinute pentru a caracteriza fiecare dintre aceste fenomene.
După această analiză de detaliu vom caracteriza concluziv tiparele de variaţie a concentraţiilor şi
stocurilor de metale pe gradienţii succesionali ai complexelor de ecosisteme investigate, iar apoi
vom aborda problema efectului metalelor asupra denitrificării.
3.2 Distribuţia metalelor în compartimentele abiotice ale ecosistemelor din Insula Mică a
Brăilei
Solul/sedimentul ecosistemelor este direct alimentat cu metale din apa de inundaţe pe calea
sedimentării şi reprezintă compartimentul major de stocare a metalelor.
Tabelul 17 prezintă valorile medii ale concentraţiilor de metale pe perioada de investigare. Cu
unele excepţii, valorile se găsesc în domeniul de variaţie raportat pentru soluri şi sedimente din
sisteme acvatice şi zone umede poluate şi nepoluate în literatura de specialitate (Asami şi colab.,
1994, Barona şi colab., 1994, Buijis, 1990, 1992, Campbell şi colab., 1985, Crowder şi colab.,
1989, Denny şi colab., 1995, Dickman şi colab., 1990, Doyle şi Otte, 1997, Gonzalez şi colab.,
1985, Hendriks şi colab., 1995, Linde şi colab., 1996, Mihai, 1997, Mudroch şi Capobianco,
1978, Ody şi Sarano, 1993, Pascoe şi colab., 1996, Pokorny şi colab., 1999, Santiago şi colab,
1994, Schumacher şi colab., 1995, Simpson şi colab., 1983, Span şi colab., 1992, Stewart şi
colab., 1992, Van Hattum şi colab., 1996, Wenzel şi colab., 1992, Zauke şi colab., 1998). Pentru
Zr a fost identificată o singură sursă bibliografică pentru România (Mihai, 1997 raportează 15-78
ppm Zr în sediment de Dunăre şi costa Mării Negre) şi una pe plan internaţional (Bakac, 2000,
raportează 46-211 ppm Zr în sediment în suspensie); valorile nostre pentru acest metal sunt în
majoritate peste cele raportate. Mn, cu concentraţii de peste 1000 ppm în numeroase ecosisteme,
se află, de asemenea, la limita superioară la valorilor raportate. Zn, Cu, Ni, Cr, Pb şi Cd se află
toate în domeniul de concentraţii relativ mici, cu valori mai mari decât cele raportate în sisteme
nepoluate, dar mult mai mici decât cele din sistemele foarte poluate. Se poate conchide că la
nivelul solului sistemelor investigate nu se reflectă o poluare acută cu metale, ceea ce susţine
afirmaţii anterioare bazate pe studii în Delta Dunării (Vădineanu şi Cristofor, 1994).
Concentraţiile au fost comparabile cu cele raportate de Dumitru şi colab. 2000 pentru soluri din
păduri din luncă, exceptând cazul Mn, pentru care am gasit concentraţii substanţial mai mari
(Dumitru şi colab. raportează valori de până la 901 ppm Mn, iar noi am găsit frecvent valori de
peste 1000 ppm). Aceeaşi sursă ne-a permis şi compararea concentraţiilor obţinute de noi cu cele
în soluri din Insula Mare a Brăilei: în Insula Mică avem concentraţii de Cu, Zn, Mn şi Cr mai
mari decât în Insula Mare, şi concentraţii de Pb, Cd şi Cu în acelaşi domeniu de variaţie.
Tabelul 18 prezintă rezultatele testului Mann-Whitney pentru evaluarea diferenţelor între valorile
medii de metale în solul/sedimentul ecosistemelor studiate. Pot fi identificate trei grupuri de
metale. Cele mai multe diferenţe semnificative (multe dintre ele între ecosisteme adiacente) s-au
înregistrat între concentraţiile din grupul format din Fe, Mn şi Zn. Cd şi Cu formează un al doilea
grup, cu un număr de diferenţe semnificative intermediar între primul grup şi cel de al treilea, cu
foarte puţine diferenţe semnificative, alcătuit din Zr, Ni, Cr şi Pb.