Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

partea rusă; din partea română au supervizat
transportul reprezentanţi ai
următoarelor instituţii: Banca Naţională,
Casa de Depuneri, Banca de
Credit, Banca Marmorosch Blank,
Banca Comercială, Banca de Scont.
Valorile Băncii Naţionale din al doilea
transport au fost depozite la Kremlin,
loc în care fusese depus şi stocul metalic
şi bijuteriile Reginei Maria ce fuseseră
aduse cu primul transport, în
timp ce valorile tezaurului Casei de
Depuneri a fost depozitat la localul
Casei de Împrumuturi şi Depozite a
Rusiei.
După preluarea puterii de
către forţele comuniste în 1945 şi în
condiţiile prezenţei trupelor sovietice
în ţară, problema tezaurului nu a mai
fost ridicată de autorităţile române, fiind
aproape uitată.
Restituirea
83
Almanah
În mod neaşteptat, la 12 iunie
1956 ziarele relatau despre faptul
că tezaurul românesc aflat la Moscova
urma să fie restituit. Comunicatul oficial
afirma că „poporul sovietic a păstrat
cu grijă toate aceste opere de
artă, care reprezintă o mare valoare
istorică şi artistică. Guvernul URSS şi
poporul sovietic au privit întotdeauna
aceste valori ca un inalienabil al poporului
român însuşi”.
Lista bunurilor restituite include:
Tezaurul de la Pietroasele, 120
de tablouri semnate de Nicolae
Grigorescu (dintr-un total de 1 350 de
picturi, gravuri şi desene), vase liturgice
din aur şi argint, cărţi şi miniaturi
vechi, bijuterii etc. În total, expoziţia
deschisă la Bucureşti în august 1956
cu obiectele sosite din URSS cuprindea
nu mai puţin de 39 320 de
piese, dintre care 35 000 de monede şi
medalii, 1 350 de tablouri şi desene,
restul de circa 2 500 de obiecte fiind
obiecte de orfevrărie medievală, broderii
liturgice, icoane şi stofe vechi.
Astăzi Tezaurul descoperit la
Pietroasele se păstrează în expoziţia
Tezaur Istoric a Muzeului Naţional de
Istorie a României inaugurat la 8 mai
1972.
Evident, în jurul Tezaurului
de la Pietroasa s-au ţesut nenumărate
legende, mai mult sau mai puţin adevărate,
însă toate au menirea de a justifica
misterul ce-i învăluie obârşiile.
De unde provin Cloşca şi puii săi şi
când au fost ele create nu ştie nimeni
cu exactitate.
Istorici şi arheologi străini ca
Bock, Linas şi Lasteyrie au susţinut
că el aparţine goţilor, o populaţie germanică
din veacul al IV-lea d. Hr.,
care a migrat din Scandinavia spre
sud. Ei argumentează această teorie
prin faptul că pe pateră, una dintre
piesele tezaurului, sunt reprezentate o
serie de zeităţi germanice, înrudite,
însă, şi cu lumea clasică greco-romană.
Cercetătorii mai cred că momentul
îngropării pieselor de aur s-a
produs între anii 376, când are loc marea
invazie a hunilor dinspre răsărit, şi
anul 380, când Athanaric, regele vizigot
care a trăit în acea perioadă, a părăsit
teritoriile nord-dunărene pentru a
se refugia în imperiu. În sprijinul tezelor
lor, specialiştii argumentează cu
studii comparative cele trei stiluri în
care sunt lucrate creaţiile.