Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
ite nu se opreşte,însă, aici!
Expoziţia
În primăvara anului 1867,
Alexandru Odobescu, fost ministru al
Cultelor şi Instrucţiunii Publice sub
A. I. Cuza, este însărcinat să organizeze
Pavilionul românesc din cadrul
Expoziţiei Universale de la Paris, unde
va fi expus şi Tezaurul. Tot el realizează
prima restaurare, sumară, a
Tezaurului, la un bijutier din Paris.
Era prima participare a ţării noastre la
o expoziţie internaţională. Standul românesc
a fost vizitat şi elogiat de către
Napoleon al III-lea, iar în urma
succesului răsunător „conducerea marelui
muzeu South-Kensington din
Londra solicită, pentru 6 luni, cele 12
piese. Şi iată cum, marele scriitor, arheolog
şi om politic român intră fără
voia sa sub influenţa malefică a cumplitului
blestem.
La 30 ianuarie 1868, Cezar
Bolliac, deputat de Giurgiu al Partidei
Naţionale, publică în ziarul Trompeta
Carpaţilor un atac virulent la adresa
lui Odobescu, acuzându-l pe acesta de
„vânzarea Cloştei cu puii de aur”.
Cloşca se întoarce la Bucureşti pe data
de 1 aprilie, dar sufletul scriitorului
rămâne definitiv marcat.
După 33 de ani, în urma unei
decepţii sentimentale, Alexandru
Odobescu moare pe data de 10 noiembrie
1895 luând o supradoză de morfină.
Dar până atunci...
A doua profanare
În 1869 se construise Palatul
Universităţii şi aici fuseseră mutate
sediile Senatului şi Muzeului Naţional
de Antichităţi. Muzeul – la parter, iar
Senatul – deasupra acestuia, la etaj. În
noaptea de 19/20 noiembrie (1/2
decembrie) 1875, fiul unui preot din
Titu, Dimitrie Pantazescu, în vârstă
de 24 de ani, exmatriculat de la Seminarul
Teologic şi ajuns impiegat
CFR, a rămas peste noapte în sala Senatului,
a perforat cu ajutorul unui
sfredel şi al unui fierăstrău pardoseala
acesteia, a coborât cu ajutorul unei funii
în sala în care expus Tezaurul, a
spart geamul de protecţie al vitrinei , a
luat piesele de aur şi, parcurgând drumul
în sens invers, a ieşit prin holul
Universităţii şi a plecat acasă.
Ghinionul lui a fost că, între
timp, a nins abundent, zăpada acoperind
cu un strat gros şi moale caldarâmul.
Aşa se face că nu a simţit când
i-a scăpat de sub haină coşuleţul dodecagonal,
care a rămas îngropat în
zăpadă. Dimineaţa toţi angajaţii Senatului
sunt mobilizaţi să degajeze
trotuarul de nămeţii de omăt aşternuţi
peste noapte. Unul dintre lucrători găseşte
obiectul şi îl depune la poarta
Universităţii. Prefectul poliţiei Capitalei,
Nicolae Slăvescu, acţionând cu
rapiditate şi cu mijloace specifice, îl
identifică pe infractor şi îl reţine în
data de 24 noiembrie, găsindu-se asupra
sa o cheie de cositor care se potrivea
la uşa bibliotecii Senatului şi,
mai ales, Tezaurul, ascuns în cutia pianului,
dar din care lipseau colanul cu
inscripţia şi un fragment din marele
taler. Este închis la etajul doi al prefecturii
de poliţie dar evadează sărind
de la 10 metri înălţime şi dispare.
Pe 27 noiembrie este arestat
din nou într-un stabiliment şi trimis la
(Continuare în pag. 82, 83)
81