Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
(Urmare din pag. 79)
Despre descoperire află pe
data de 7 iulie şi prefectul judeţului
Săcuieni, de la epistatul moşiei Tohani,
Kyr Jacov. Prefectul trimite şi el
un denunţ la Departament, care ajunge
la o zi după precedentul, adică pe
13 iulie 1838, la vornicul Departamentului
Treburilor din Lăuntru, Marele
ban Mihalache Ghica (1796-
1850) – fiul banului Dumitrache
Ghica şi frate al domnitorilor Grigore
Dimitrie Ghica şi Alexandru Dimitrie
Ghica – rafinat colecţionar de antichităţi.
Ca urmare a acestor denunţuri
şi a intervenţiei vornicului, în ziua
de 7 iulie sunt arestaţi Stan Avram şi
Ion Lemnaru, iar în ziua de 10 iulie
sunt reţinuţi şi Anastase Verusi şi
Nicolae, George şi Achim Baciu, fiind
recuperate încă 8 piese. Ancheta este
condusă de subprefectul plăşii Tohani,
C. Drăgulinescu.
La Buzău au fost reţinuţi
postelnicul Dumitrache, mijlocitorul
dintre Verusi şi Frunză-Verde şi
Constantin Probaca, dar acesta din
urmă este eliberat din ordinul vornicului,
spre stupefacţia organelor locale.
Este rearestat şi anchetat pe 16
iulie de însuşi Mihalache Ghica, fiind
confruntat cu Verusi. În cele din urmă
cei doi îi conduc pe anchetatori la Podul
Câlnău, de unde vor fi recuperate:
marea tavă, cana-oenochoe, o fibulă
mare, două mijlocii şi una mică, un
vas octogonal, patera cu figuri (fără
zeitatea din mijloc) şi un colan. Statueta
va fi găsită, mai târziu, în baraca
lui Verusi. Celelalte 10 piese nu s-au
mai descoperit niciodată.
În continuare, cercetările duc
spre un alt complice, marele vistier
Alecu Ghica din Stâlpu, concesionar
în 1838 al drumului de poştă Bucureşti
– Focşani şi rudă cu vornicul.
Pedeapsa
În urma procesului care are
loc în data de 4 mai 1839, Verusi şi
complicii lui sunt... achitaţi de către
Curtea Criminalicească. În schimb
George şi Achim Baciu primesc 30 de
lovituri de băţ şi sunt obligaţi să-i înapoieze
banii albanezului. Stan Avram
şi Ion Lemnaru nu au mai putut fi pedepsiţi,
ei murind în arest, din cauza
torturilor, în ianuarie 1839, înainte de
a se da sentinţa procesului, iar Nicolae
Baciu, ceva mai târziu, de tuberculoză.
Complicele lui Verusi, postelnicul
Dumitrache, se retrage la via
sa de la Zărneşti, bolnav de podagră
apoi dispare în mod misterios în urma
unui incendiu care i-a mistuit casa.
Verusi devine mare antreprenor
şi proprietar de moşii, dar „îşi
sfârşeşte viaţa în mizerie”, după cum
afirmă C. Mănescu în 1920.
Podul peste Câlnău, locul de
unde a fost recuperat Tezaurul, se prăbuşeşte
definitiv în 1841.
Petrache Poenaru, eforul
şcoalelor şi profesor la Sf. Sava propune,
iar domnitorul Alexandru Ghica
decretează, ca Tezaurul să fie expus la
muzeul de la Sf. Sava. Aceasta se va
petrece în 1842, când atât domnitorul
cât şi ministrul de interne sunt schimbaţi
din funcţii de către turci şi Obşteasca
Adunare Extraordinară îl alege
ca domn pe Gheorghe Bibescu.
Şirul de întâmplări neobişnu-
(Continuare în pag. 81)
80