Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
(Urmare din pag. 78)
renţiale, apa Câlnăului se revarsă şi
rupe podul din dreptul actualei localităţi
Mărăcineni, la revărsarea sa în râul
Buzău, pod care abia fusese inaugurat
cu mare fast de către generalul
Pavel Kiselev.
Se organizează o trecere provizorie
prin vad, lucrurile trenează,
ploile continuă de-a lungul întregii
veri, dar în toamnă se organizează o
licitaţie (mezat) pentru concesionarea
construirii unui nou pod, care este
câştigată de Anastase Tarba Verusi,
albanez din Bitolia, împreună cu asociaţii
săi, Constantin Probaca şi
Anastase Costea.
Aceştia hotărăsc să refacă
podul după planurile iniţiale ale arhitectului
austriac Hartler, dar executând
stâlpii de susţinere din piatră şi
nu din lemn aşa cum fuseseră cei originali.
Şi tocmai piatra a constituit puntea
de legătură dintre efemerii deţinători
ai comorii şi albanezul Verusi.
Acesta din urmă ia mai întâi
un colan, pe care îl vinde la Bucureşti
la bijutierii armeni de aici. Colanul nu
a fost recuperat niciodată. Din Capitală
se întoarce cu câteva baticuri şi
scurteici, merge acasă la N. Baciu şi
cumpără pentru 4000 de piaştri (preţul
unei perechi de boi) mai multe obiecte
(numai materialul din care erau confecţionate
valora peste 100 000 lei
aur).
Pentru a le face să încapă în
desagă, Verusi loveşte obiectele mai
mici cu muchia unei toporişti, iar platoul
cel mare îl taie în patru bucăţi pe
o buturugă din curte. În ciuda reconstituirii,
urmele mai sunt vizibile şi astăzi.
În urma acestui tratament,
curtea se umple de rubine, granate, safire,
mărgăritare şi hiacinturi. Pe cele
mai mari dintre acestea, albanezul le
va recupera ulterior de la gunoi, unde
fuseseră aruncate de George Baciu.
Cele mai mici vor fi folosite de copiii
acestuia pentru a juca ţintar.
Ancheta
Arendaşul Frunză-Verde află
de la o vecină toată tărăşenia şi vine
acasă la Baciu să facă lumină. Acesta
îi explică rolul său în poveste şi îl trimite
pe arendaş la Avram şi la ginerele
său. Cei doi, speriaţi, recuperează
de la Verusi coşuleţul dodecagonal şi
i-l dau arendaşului. Acesta îşi dă seama
de dimensiunile tezaurului şi cere
să fie dus la albanez, de unde mai obţine,
prin şantaj, un colan şi nişte bani
(200 icosari). Continuă să facă presiuni
asupra lui Verusi dar acesta nu mai
cedează. Pentru a se răzbuna, Frunză-
Verde se duce la economul Episcopiei,
căruia îi predă cele două obiecte.
Acesta, în data de 12/24 iulie 1838,
face un denunţ la Departamentul
Treburilor din Lăuntru (adică la Ministerul
de Interne).
(Continuare în pag. 80)
79