Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
Emil PROŞCAN
VA NINGE
Motto: „Toţi suntem vremelnici pentru veci / Rar ning fagii
frunzele deşarte / Binecuvântat să fie deci / Că trăiesc şi că
mă duc spre moarte.”
(Serghei Esenin)
Eram copil fără mândria sau ruşinea
de-a fi… Cred că pentru
noi toţi universul copilăriei este
poarta fascinantă a vieţii, care ne rostuieşte
sinceritatea, credinţa, speranţa.
Părinţii mei încercau să-mi
transmită „edictul” ancestral al lumii
în care trăiam: „Ai grijă cum te porţi;
va veni Moş Crăciun! Bineînţeles dacă
eşti cuminte, dacă nu minţi, dacă
asculţi, dacă…“
Îmi dau seama, acum, cât de
extraordinară era credinţa mea şi –
într-un anumit fel – şi a lor, în lumea
aceea a Moşului Crăciun, plină de
adevăr, de dreptate absolută şi de ninsoare.
Era lumea în care speram să-mi
găsesc adevărul, să-mi găsesc dreptatea,
statornicia, să-mi construiesc
visele. Lumea care, comparată cu cea
actuală, îmi dă dimensiunile reale ale
fericirii.
Iarna, chiar sosită fără zăpadă,
mă îmbie acum să mai dau o raită
prin copilărie. Simt copilul de atunci
în mâinile mele, în paşii mei, în locurile
acelea numai de mine ştiute, în
mine. Mă umplu de el, de copilul EU.
Care este oare diferenţa dintre copilul
EU din mine şi EU Maturitatea, ignoranţa
ori altceva Nu ştiu, dar am
certitudinea că simt copilul de atunci,
trecând printr-o oază de linişte, în care
mă refugiez, din când în când, pentru
7
a chibzui sau pentru a-mi odihni paşii.
Părinţii mei insistau să cred
în lumea lui Moş Crăciun pentru că,
de fapt, doreau să cred într-o lume curată,
într-o lume ordonată şi guvernată
de miracolul adevărului. De aceea mă
impresionează această perioadă din an
în care cei mai mulţi oameni se regăsesc,
reîntâlnindu-şi copilăria desculţă.
Nu întâmplător Dumnezeu
ne-a dat zăpada naşterii lui Iisus şi lumina
Crăciunului, o masă încărcată, o
lumânare, un globuleţ sclipitor, un
brad împodobit cu simboluri, cu vise
şi speranţe.
Eram copil, fără mândria sau
ruşinea de a fi, încercam un sentiment
de compasiune, de tristeţe chiar, faţă
de bradul adus în casa noastră, rupt de
lumea lui, de pădure. Vremea sărbătorilor
de iarnă. Şi atunci şi acum…
***
Ştim cu toţii, dar foarte rar
ne gândim, că pământul pe care ne-am
născut, trăim şi murim, se învârte în
jurul axei sale în 24 de ore, adică întro
zi. Concomitent se mişcă şi în jurul
soarelui, o rotaţie completă efectuându-se
în 365 de zile şi 4 ore, adică
într-un an. La rândul său soarele se învârte
în jurul centrului galaxiei, iar
galaxia în jurul centrului universului
„local“… (Continuare în pag. 8)