Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
(Urmare din pag. 73)
gâtul unei egrete… vrea să plângă. E
o lacrimă în fiecare ochi:
– Eşti minunată, Adela!
Cu arsuri în tot corpul, cu
inima-n urechea stângă, izvorul suferinţei
seca şi se pornea iar şi iar. S-au
oprit când creierele erau carbonizate
şi aerul încremenit. Camerele popasului
turistic gem de îndrăgostiţi supraîncălziţi.
Răcirea se face la bar. Se
amestecă şi ei cu celelalte puncte. Sala
e în stare se şoc sexual. Lumea cunoaşte
bine secolul XXI. A avut timp
să-l cunoască. Adela se uită prin bar în
căutarea unor repere. Se întorc în cameră,
îl lasă să o pipăie, să o mozolească.
Ea scoate suspine de pisică,
amănunţite, candide şi cere un timp de
odihnă. Se piaptănă, se pudrează, îl
strigă pe micul Florin şi vrea să plece
spre Văleni.
Micul Florin: piele săracă în
pigmenţi, umeri plini de pustule, pântece
ca piftia, guşă, gingii dezgolite.
Al naibii de urât! Ce meclă! Adela şi
Florin Feraru. Tinereţea şi bătrâneţea.
Unde ai fost, când… Nicăieri. Secretara
spunea, se bâlbâia, alta nu găseşti
O femeie serioasă La Liceul de
poliţie. Era înaintarea în grad. Nu miai
spus, zice ea încăpăţânată. Şi mănâncă
şi beau şi se giugiulesc. Se pudrează
şi îşi smulg perii din nas. Nu
mai au chef de întrebări încuietoare
când plutesc pe felii de fum. Vorbele
schelălăiesc. Baierele burţii se întind.
Ajută-mă să-mi câştig demnitatea,
ajută-l pe Jan. Jur că aşa voi face. Ţie
îţi deschid un cont la BCR. Aşa mai
merge, Zeus. Cum ai spus Zeus şi
Afrodita. Mda… Covorul seamănă cu
o pătură roasă până la urzeală de atâta
frecat. Stau buimaci printre cutii goale
ca adolescenţii printre blocuri. Usturimea
începe de la buric. Chiloţii sunt
ringul de dans al durerii. Ei stochează
viaţa de la 15 ani la 70. Ai renunţa mai
devreme, dar nu ai pe unde să treci.
Nu te poţi ascunde. Interesele te găsesc
peste tot. Sparg uşa, sparg zidul şi
dau de tine. Grămezile de interese
scot porcării pe gură şi viaţa devine
tot mai fierbinte. Şi soarele. În coasta
norilor slinoşi făcea cercuri de zoaie.
Un tiv de grăsime încadrat de alte tivuri
mai decolorate îşi executa pedeapsa.
La câteva minute soarele se
aprindea şi iar se stingea ca un far de
semnalizare.
***
Conducerea unei localităţi e
o problemă de anarhie şi de şansă.
Stai pe marginea unei balustrade –
funcţia – te ţii de el – de scaun – nu te
uiţi în prăpastie şi te menţii treaz.
Consătenii se uită la tine şi nu le pasă.
Fac presupuneri cam cât vei putea sta
agăţat, dar dacă-ţi rupi gâtul, nu vor
avea niciun regret. Meschini. Nu vei
avea niciodată din partea lor un răspuns
emoţional. El era altfel decât ceilalţi:
un tip adevărat, cu mustaţă şi
scurtă de piele, lat în umeri, puternic,
nu un abţibild ca Ică Bolocan. Trebuie
să fii dur ca să câştigi, e un lucru ştiut.
Putere înseamnă mult pentru cel care
va ieşi învingător, dar la fel de mult şi
pentru învinşi. Nu-ţi pasă Atunci
când vrei să conduci un sat cu 4000 de
suflete, nu e diferit de volanul autocamionului
sau al tractorului tău. Îţi pregăteşti
terenul. Renunţi la visul că în
biroul primarului viaţa poate fi dulce.
Scoţi pârleala după un an, doi, dacă
(Continuare în pag. 75)
74