Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
(Urmare din pag. 72)
culator şi telefon mobil şi cu ajutorul
lor îşi conduce toată afacerea: stâna
cu 52 de capre. Fiul radiaţiilor solare,
iată porecla lui.
Viaţa satului se desfăşoară
„la cea mai înaltă tensiune”, dar nu e
lucru de mirare că nimeni nu-şi asumă
răspunderea pentru faptele pe care le
comite. Bădilenii, printre care se numără
şi cei 12 candidaţi la funcţia de
primar, nu sunt nici buni, nici răi. O-
bosiţi în aceeaşi măsură, de când şomajul
a devenit o problemă reală. Dar
cui îi pasă Barurile sunt pline de forfotă.
De ce s-ar duce bădilenii la muncă,
dacă nu-i obligă nimeni Doar pe
copii nu-i caută poştaşul cu pensia. În
fond, e o mare uşurare să nu te duci în
fiecare zi la serviciu. Stresul vine de
la sculatul de dimineaţă şi de la navetă.
Pământul s-a dat înapoi, conform
Legii 11, dar nu s-a dezintegrat, nu
s-a sinucis şi asta înseamnă libertate.
Libertate te iubim / Ori învingem ori
murim. Libertatea trebuie zgâlţâită
cum zgâlţâi un pom. Pe feţele lor, Jan
Zigu a mai văzut şi alte stări patologice:
dinţi de lapte şi melancolie. Poveştile,
ca şi observaţiile îi erau
Adelei de mare folos, pe când el reinventa
jurnalul personal. Ce-i drept,
putorile politice adoră ideile afrodisiace,
iubesc fiecare sunet care le iese
pe guriţă, şi, în clipa în care se prind
despre ce este vorba, preiau comanda.
Ăsta-i şpilul, spun ei, crezând că-l dau
gata pe Jan Zigu, medita Jan Zigu.
– Domnul Jan va prezenta o
informare privind desfăşurarea campaniei
electorale în satul Bădila, cu 30
de zile înaintea alegerilor locale. Vom
analiza în organizaţia noastră ce-am
făcut până acum şi ce măsuri vom întreprinde
în zilele care urmează, pentru
a câştiga un număr cât mai mare de
consilieri locali, judeţeni, cât şi fotoliul
de primar al satului Bădila pentru
a treia oară consecutiv. Are cuvântul
domnul Jan.
Ca într-o oglindă defectă, linia
gurii îi strâmba faţa lui Jan Zigu,
surprinzând un vârtej de griji şi picăţele
de planuri.
– Toţi candidaţii sunt bolnavi
de cap. Paranoia. Prozac. Nu-i de
mirare că sunt frânţi de oboseală.
– Da, da... Trăiască domnul Jan.
– Funcţia nu l-a schimbat. E
cât se poate de omenos.
– Lucrurile vor merge ca pe
roate. Va fi aşa, o…
– Totul e aici, spune Jan arătând
fruntea şi scaunele din faţa sa.
– Totul va ieşi bine.
– Trăiască doamna Adela şi
domnul deputat Feraru.
***
Umezindu-şi vârful degetelor,
întinde hamurile de acril şi depărtează
ţesuturile rozalii. Adela stă pe
spate, cu picioarele ridicate pe speteaza
canapelei.
– Încet, o aude şoptind. Aşa,
acum intră.
El ţine un sân în fiecare mână.
Ea se ghemuieşte şi mai mult. Botul
lui nu ştie ce caută. O fotografie
lucioasă se developează între cele două
rânduri de piele. Respiraţia se desface
în gâlgâituri de satisfacţie. Feţele
sunt neomeneşti, rotunde, nerăbdătoare,
aproape de explozie. Adela în genunchi,
Adela rotindu-se ca elicea
unui elicopter. Adela, frângându-se ca
(Continuare în pag. 74)
73