Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
Bradul de Crăciun
Simbolistica
populară a bradului este
una deosebit de bogată.
Într-un obicei tradiţional,
copilul primea, la
naştere, un brăduţ adus
din pădure, care se sădea în curte. Din
acel moment, bradul devenea protectorul
micuţului şi îl apăra de toate relele.
Mai târziu, adolescentul şi adultul
veneau frecvent lângă bradul-frate
care prelua asupra sa boala, depresia
psihică şi chiar nenorocirile celui ce îi
cere ajutorul. În aceste întâlniri, bradul
îşi încărca „fratele“ cu energie benefică.
La moartea unui tânăr încă
necăsătorit se mai păstrează şi azi ritualul
împodobirii unui brad (eventual
chiar bradul-frate dăruit la naştere),
care se pune pe mormântul decedatului,
pentru a trece împreună în lumea
de apoi. În cazul când murea un localnic,
plecat departe de casă, se obişnuia
o procesiune specială de înmormântare,
în care sicriul ce se îngropa
avea, în interior, un brad în locul celui
dispărut.
Aceste obiceiuri au dus la
concluzia că bradul de Crăciun are, o
origine precreştină; unii văd în el o
reprezentare a „arborelui lumii” (o
prelungire a vechilor culturi închinate
arborilor) în timp ce alţii îi atribuie o
descendenţă directă din „arborele paradisului”,
împodobit cu mere de un
roşu aprins, ce amintesc de păcatul
primordial.
Realitatea e că, pănă în secolul
al XV-lea, oamenii îşi împodobeau
casele, la Crăciun, cu crenguţe verzi,
abia ulterior acestea fiind înlocuite cu
un brad întreg.
Conform documentelor, în
1605, la Strasbourg, a fost înălţat primul
pom de Crăciun într-o piaţă publică.
Nu avea încă lumânări şi era
împodobit cu mere roşii.
În 1611, la Breslau, ducesa
Dorothea împodobeşte primul brad de
Crăciun aşa cum îl ştim astăzi.
Lumânările au început să fie
folosite la decorarea bradului în secolul
alo XVIII-lea, în Germania, acestea
simbolizând focurile solstiţiare din
antichitate.
În Liban, în locul bradului
este împodobit cedrul, iar în Ierusalim
se folosesc crengi de eucalipt. În
Africa de Sud-Vest pomii de crăciun
sunt salcâmii sau palmierii, iar în
China, chiparosul.
Obiceiul împodobirii bradului
de Crăciun, de sorginte nordică, a
fost adoptat iniţial de românii bogaţi.
La început bradul era împodobit cu
mere, mai apoi fiind decorat cu nuci
vopsite şi conuri aurite. Începând din
secolul XX, la aceste podoabe s-au
adăugat micile jucării şi globuri, care
au devenit tradiţionale.
6