Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Almanah<br />
Emil PROŞCAN<br />
Gânduri<br />
despre lumea în care trăim<br />
Dacă am fi puşi să comentăm<br />
lumea în care trăim, oare ce<br />
am spune Am face referire<br />
numai la viaţa noastră, la beneficiile şi<br />
neajunsurile ei, la ceea ce ni se întâmplă<br />
nouă în fiecare zi<br />
Am judeca „bunătatea” sau<br />
„strâmbăciunea” vremurilor după realizările<br />
materiale, după reuşitele obţinute<br />
în afaceri ori după răsplata cu sume<br />
cât mai consistente a muncii noastre.<br />
Bilanţul zornăitor al averilor noastre<br />
ar fi singurul mod de a arăta cine<br />
suntem<br />
Lumina din zilele copilăriei,<br />
bucuria sărbătorilor, mirajul zăpezii,<br />
căldura îmbrăţişărilor - s-ar pune în<br />
balanţă<br />
Dar lacrima, zâmbetul sau<br />
ceea ce simţim în faţa unui cireş înflorit<br />
le putem cuantifica, atunci când<br />
încercăm să vorbim despre „universul”<br />
nostru<br />
Şi atunci când o facem ne<br />
gândim şi la viaţa celor mai mulţi din<br />
jurul nostru Indiferent de multitudinea<br />
realizărilor şi reuşitelor noastre,<br />
putem să avem o viaţă liniştită, fericită,<br />
dacă în jurul nostru cei mai mulţi<br />
semeni se zbat în fel de fel de căutări,<br />
dacă în jurul nostru există suferinţe şi<br />
lacrimi<br />
***<br />
- Hei! Dumneata! Da, da...<br />
dumneata! Opreşte-te puţin!<br />
- Nu pot! Nu pot! Dacă vrei<br />
să vorbim, aleargă cu mine!<br />
- Bine, dar să mergi mai încet!<br />
Unde alergi aşa De ce nu poţi să<br />
te opreşti<br />
- Păi nu vezi Este ziuă!<br />
- Şi ce dacă este ziuă De ce<br />
trebuie să alergi în halul ăsta<br />
- Zgomotul!<br />
- Ce zgomot<br />
- Zgomotul grijilor mele, la<br />
care se mai adaugă acum şi mersul copăcel<br />
al copiilor şi părinţilor mei care<br />
sunt bătrâni. Ştii, am doi copii bucălaţi,<br />
bucăţică ruptă din mine, frumoşi<br />
nevoie mare.<br />
- Şi cât trebuie să alergi aşa<br />
- Da de unde eşti nene, din<br />
Lună Nu m-a întrebat nimeni până<br />
acum chestii din astea tâmpite. Eu<br />
alerg de când mă ştiu, uneori mai încet,<br />
alteori când zgomotul e mai puternic,<br />
cât pot de repede. Până dau de<br />
noapte... Atunci mă opresc. E adevărat<br />
că zgomotul nu dispare, dar mă pot<br />
opri, mă pot apropia chiar de casă. Ei,<br />
dar ce puternic a fost zgomotul până<br />
am reuşit să-mi fac casa. Asurzitor nu<br />
alta, de multe ori nici noaptea nu mă<br />
mai puteam opri. Dar Dumnezeu m-a<br />
ajutat şi am reuşit! Suntem cu toţii fericiţi!<br />
- Şi cum, tu alergi aşa de-o<br />
viaţă-ntreagă<br />
- Da! La noi toţi aleargă...!<br />
- Şi zici că eşti fericit<br />
(Continuare în pag. 62)<br />
61
Change language