Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

acest lucru
– Nu, dar mi-aţi dat de înţeles, că după ce veţi fi liberă…
– Asta a fost numai în imaginea dumitale bolnăvicioasă… Eu m-am
plâns doar că îndur un calvar de nesuportat, am vrut să văd dacă găsesc în dumneata
un prieten care să mă ajute să tai răul de la rădăcină. Dacă m-ai ajutat, ai
făcut-o ca un prieten adevărat! Dar de aici şi până la declaraţiile astea pătimaşe…
Hai, fii serios, eşti un om matur şi orice om matur şi cu simţul realităţii
şi-ar da seama că între noi doi nu va putea fi niciodată nimic! Când ţi-am spus
că, dacă voi fi liberă, mă voi putea gândi la dumneata, mă refeream la ipostaza
de prieten, nu la altceva!
– Dar bine… atunci cum rămâne cu iubirea ce troieneşte iarna şi
înmugureşte primăvara
– O simplă figură de stil, Serghei Alexeevici! Parcă dumneata nu ştii
că tot ceea ce troieneşte iarna se şi topeşte primăvara! Ne despart lucruri ireconciliabile…
– Şi eu am inimă… spuse Mavroşin cu glas tânguit… Sunt om ca şi
dumneata…
– Nu la asta m-am referit, ci la deosebirile sociale, la cultură, la… tot!
– Şi atunci, eu am făcut ceea ce am făcut…
– Din pură prietenie, Serghei Alexeevici… din pură prietenie! Şi pentru
asta o să-ţi rămân datoare toată viaţa! Oricând vei putea veni la serile organizate
în casa mea… oricând! Acum te rog să pleci, am o migrenă îngrozitoare!
Mavroşin, care-şi vedea spulberate toate visele, înaintă spre ea timid,
ca şi când ar fi vrut s-o implore în genunchi să-i primească sentimentele. Speriată,
Sonia Feedorovna, crezând că acesta vrea să facă un gest necugetat, scoase
un ţipăt subţire. Din camera alăturată apăru locotenentul Vasili Molitvenov
cu o mină ameninţătoare.
– Ce s-a întâmplat, draga mea i se adresă el, prinzând-o după umeri.
– Draga mea bolborosi Mavroşin pe care tonul şi atingerea locotenentului
îl aruncaseră într-un abis necontrolabil. Draga mea!
– Domnule, i se adresă Molitvenov, apucându-l de reverul redingotei,
te rog să părăseşti îmediat această casă, dar nu înainte de a-i cere scuze distinsei
Sonia Feedorovna pentru mojicia de care dai dovadă.
– Şi, mă rog, în ce calitate îmi porunceşti dumneata să părăsesc această
casă
– În calitatea pe care mi-o comferă poziţia socială şi, mai ales, afinităţile
elective, care mă leagă de distinsa doamnă aici de faţă.
– Afinităţi elective izbucni Mavroşin într-un râs nervos, în timp ce o
tuse puternică îi zgâlţâia coşul pieptrului. Auzi, afinităţi…
Nu mai apucă să termine fraza începută, când se simţi luat pe sus de
forţa sănătoasă a omului în uniformă şi azvârlit pe treptele de la intrare. Căzu
cu faţa în zăpada afânată. Chipul ei rece i se întipări pe obraji flasci, cuprinşi
de dogoarea temperaturii care îl năpădise de câteva săptămâni ca urmare a mer-
55
Almanah