Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

haine de împrumut, care să-l scoată din mizeria şi anonimatul pe care îmbrăcămintea
lui spălăcită i le ofereau zi de zi. Găsise la Arkadie Petrov, conţopist
ca şi el la bancă, o redingotă mai acătării, căreia îi prinsese la rever un
boboc de trandafir, smuls pe furiş din ghivecele frumos aranjate pe holul de la
intrarea proprietarului său. De la Goloped Stepanovici împrumutase o pereche
de pantaloni, cu o croială dreaptă şi sobră, potrivită pentru evenimentul monden
la care abia aştepta să ajungă. Mai luase de la un coleg de la bancă o căciulă
din blană de iepure, care însă era cam mică şi îi stătea caraghios pe creştet.
Dar îşi spusese că o va scoate de pe cap la intrare şi totul va fi bine. Înfundă în
buzunarele largi ale redingotei două pungi mari pentru a lua în ele ceva de-ale
gurii. Îmbrăcă mantaua-i ponosită, ce purta pe ea semnele unor vremi de mult
apuse, singura care-l evidenţia, din păcate negativ, în sortimentul variat de haine
pe care îl afişau zi de zi ceilalţi colegi de breslă.
Când intră în casa judecătorului, ochii săi căutară să localizeze silueta
fiinţei pe care o idlolatriza, deşi ştia din prieteni că judecătorul este un om
deosebit de gelos. Piotr Sergheievici Tomkin era cu mult mai în vârstă decât
consoarta sa. Un bărbat dur, aspru cu cei din jur, de multe ori arogant cu toată
lumea, convins că datorită funcţiei sale publice el împarte binele şi răul, dreptatea
şi injustiţia, adevărul şi minciuna, după bunu-i plac. În schimb, Sonia
Feedorovna era o femeie după care ai fi zis că se rotea şi soarele, atât era de
plăcută la vorbă şi înfăţişare. Ajunsese la urechile ei printr-o prietenă nedespărţită,
Maşa Iliuhin, faptul că umilul funcţionar bancar, vikingul Mavroşin, o
plăcea. Că îi compusese poeme sfâşietoare. Inima Soniei tresărea, ori de câte
ori un bărbat îi făcea un compliment, sau o invita la dans, făcând-o să simtă că
are pentru ce trăi. Mariajul ei cu Tomkin era un calvar nesfârşit de dimineaţa
până seara din cauza geloziei sale feroce. Aşa că orice petrecere dată în casa lor
o scotea din amorţeala perpetuă şi o transforma într-o floare îmbietoare, parfumată
de tainele trupului ei armonios de antic. Nu-i displăcea, ca de altfel nici
unei alte femei, faptul că era adorată pe ascuns de alţi bărbaţi, ca de exemplu
de tânărul ca marea, Mavroşin.
Mavroşin saluta cu respect fizionomiile ce se intersectau cu căutările
lui, când deodată remarcă rochia de seară roz, atât de mult aşteptată. Sonia
Feedorovna se afla chiar în faţa lui.
– Bună seara, Sonia Feedorovna! îndrăzni el să deschidă conversaţia,
în timp ce inima îi bătea ca orologiul vechi din piaţa mare a urbei. Sunt atât de
fericit că m-aţi invitat la o seară atât de agreabilă cu invitaţi atât de distinşi…
– Serghei Alexeievici, meritul nu este al meu… Tomkin… soţul meu
este cel care îşi alege compania în astfel de seri. Bănuiesc că reprezentaţi ceva
pentru el, din moment ce vă avem ca oaspete…
– Oh, distinsă doamnă, ce vorbe mari! Ce poate reprezenta un umil
funcţionar de bancă pentru unul din stâlpii societăţii din urbea noastră!
– Serghei Alexeevici, finanţele şi justiţia au stat de mii de ani mână în
mână, nu îi surâse ea cu subînţeles, s-au ajutat una pe alta, şi-au cumpărat
49
Almanah