Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
Emil ILIESCU
MAVROŞIN
Serghei Alexeevici Mavroşin nu era un personaj
prea iubit în urbea Pecerska. Funcţionar mărunt
de bancă, locuia cu chirie într-o cămăruţă sărăcăcioasă
de la marginea orăşelului de provincie,
semn că modestul său salariu nu-i permitea luxul de
a avea o casă numai a lui. I se dusese vestea că lua cu
împrumut, fără să mai dea înapoi. Că deseori te pomeneai
cu el la masa ta în vreo crâşmă, aşezându-se
tacticos sub pretextul că vrea să te întrebe ceva confidenţial.
Îşi holba preţ de câteva clipe privirea în farfuria
ta, încât până la urmă te milostiveai şi îi comandai
şi lui ceva. Dar niciodată nu mânca ceea ce îi
era oferit, acolo, la masă. Ruga ospătarul să pună milostenia
într-un şerveţel pentru mai târziu, acasă. Ori
de câte ori se organizau baluri de caritate sau vreun
Meccena al urbei îşi deschidea larg uşile stabilimentului său celor nevoiaşi, era
şi el prezent. Lumea îl privea cu compasiune uneori, când îl vedea cum înfunda
pe furiş în buzunarele fără fund ale redingotei spălăcite bunătăţile de pe mesele
opulente.. Dar nimeni nu i-a atras vreodată atenţia, căci era un om pe care
nu te puteai supăra. Ochii lui albaştri, părul blond revărsat pe spatele-i ciolănos
îi făcuseră pe mulţi să se întrebe ce corabie de vikingi, alunecând pe marele lac
ce se întindea de-a lungul urbei, se oprise şi-l debarcase acolo pe Mavroşin cine
ştie la care ceas al istoriei. Avea o voce blândă, ai fi zis că se ruga tot timpul de
cel care-l asculta. Mişcări domoale, uneori stângace, mai ales în preajma
femeilor, şi întotdeauna o vorbă bună pentru fiecare.
Era însă îndrăgostit. Iremediabil! De Sonia Feedorovna Tomkin, soţia
judecătorului public. De o femeie la picioarele căreia stăteau jumătate din bărbaţii
urbei, recunoscută pentru frumuseţea sa angelică. Răscolise în Mavroşin
firava sămânţă de poet, acesta compunându-i fel de fel de poeme, citite doar în
secret însă, bunului său prieten, Goleped Stepanovici, învăţătorul urbei.. Şi în
noaptea aceea Mavroşin ştia că va fi fericit. Fusese invitat în casa lui Tomkin
şi bunăstarea de pe mesele acestuia îi dădeau convingerea că nu numai lui îi va
fi bine, ci şi motanului său, Cioşka, cel care-l aştepta cuminte pe pervazul
micuţei sale camere în fiecare seară.
Era un eveniment deosebit, nu atât prin faptul că se va putea întreţine
cu persoanele influente ale urbei, ci pentru că o va vedea de aproape, poate o
va şi atinge pe Sonia Feedorovna, îngerul vieţii lui. Căutase pe la prieteni ceva
48
(Pag. 48 - 57)