Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Fereastra - 2010<br />
Prof. Ion NISTOR<br />
Menzilhaneaua<br />
Dl. prof. Ion Nistor s-a stins din viaţă în cenuşiul februarie<br />
de la începutul acestui an. Terminase o lucrare<br />
monografică despre <strong>Mizil</strong>, de 500 de pagini, şi făcea<br />
corecturile, în vederea publicării. Din păcate „timpul nu<br />
a mai avut răbdare”. În cele ce urmează, inserăm, în<br />
semn de omagiu, un mic fragment din lucrarea semnată<br />
de regretatul profesor. (Pag. 42 - 45)<br />
Drumul care lega Ploieştiul de<br />
Buzău trecea pe sub dealuri.<br />
Distanţa fiind mare, se impunea<br />
ca, din loc în loc, să existe un popas<br />
pentru schimbul cailor de poştă, al<br />
surugiilor, cât şi o scurtă odihnă pentru<br />
călători. Distanţa între staţii era<br />
cam de 20 km şi era parcursă într-un<br />
ritm susţinut (pe aruncate), în galop.<br />
Caii oboseau repede nu numai din cauza<br />
alergării dar şi a faptului că drumurile<br />
erau neamenajate, naturale, bătătorite<br />
prin mersul cailor şi căruţelor<br />
– aşa cum sunt drumurile de ţară în<br />
prezent. Deci pentru a avea un randament<br />
cât mai mare se impunea schimbarea<br />
cailor când aceştia oboseau, fapt<br />
ce a dus la înfiinţarea staţiilor de poştă<br />
– menzilhanale.<br />
Un asemenea releu de poştă,<br />
dotat cu clădiri şi acareturi, va lua fiinţă<br />
la circa 1 km sud de actualul cartier<br />
Fefelei.<br />
Târgul de mai târziu, a cărei<br />
denumire şi-o datoreşte staţiei de poştă,<br />
(„menzil” însemna „poştă” în limba<br />
turcă), s-a dezvoltat, având drept<br />
nucleu staţia de mai sus. Nu de la început.<br />
Instalarea unei staţii de poştă<br />
într-un sat sau în apropierea lui însemna<br />
mari greutăţi pentru comunitate,<br />
deoarece trebuia să contribuie la funcţionarea<br />
ei, asigurând surugii, caii<br />
pentru căruţele de poştă, nutreţul. Din<br />
cauza prea deselor rechiziţii şi a obligaţiilor<br />
mari la care era supuşi, locuitorii<br />
satelor încep să părăsească pământurile<br />
respective, ducându-se cât<br />
mai departe de drumul poştei. Aşa se<br />
explică de ce majoritatea drumurilor<br />
de poştă treceau mai ales prin regiuni<br />
puţin locuite. (Al.Cebuc, C .Mocanu:<br />
Din istoria transporturilor de călători<br />
în România, Buc. Edit. „Ştiinţifiică”,<br />
1967, pag. 50 - 51)<br />
Datorită situaţiei descrise<br />
mai sus, domnitorii renunţă la caii de<br />
olac (caii de poştă) trecând întreţinerea<br />
serviciului de poştă pe seama statului.<br />
Această reorganizare a poştelor<br />
a fost făcută în octombrie 1795 de Al.<br />
Ipsilanti. În fruntea fiecărei menzilhanale<br />
era un căpitan de poştă ajutat<br />
de un număr de păzitori (cei care a-<br />
veau în grijă caii când erau trimişi la<br />
42