Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
Meseriaşul
Are o ţigară în colţul
gurii şi chef de muncă
în colţul îndepărtat al vieţii.
Tricoul rupt nu-ţi dă
nici o idee despre onorariul
pe care-l va cere la capătul
unei zile de spoit în
lene, pe un perete care nu
se poate opune sau fugi.
Ideile lui sunt luate
din reclamele de la bere.
Marele lui avantaj: garda
financiară nu verifică decât
hârtii, nu şi venituri ilicite.
Acum 30 de mii de
ani, zugravul ar fi fost ucis
pe loc, după primul cerb
desenat strâmb în peşteră,
la Lascaux.
Baba urbană
Spre deosebire de
sora ei de la sat, baba urbană
a văzut multe şi ştie
tot. Ahtiată după jocuri politice
îşi urăşte, în ordine:
nora, vecina, vecinul, administratorul,
strada, oraşul
şi partidul politic aflat
la putere. Paradoxal, îşi
iubeşte însă ţara, chiar dacă
nu-i poate găsi alte calităţi
decât acelea cu care a
rămas din cartea de română
din 1955.
Baba urbană bănuieşte
că totul în jurul ei e
făcut s-o fure: administratorul
blocului, compania
de gaze, străinul care tocmai
a intrat în hol şi se uită
suspect la cutiile de scrisori.
Asta nu-i face în nici
un fel viaţa mai bună.
Destinul babei e să
moară, iar ea acceptă asta
şi nu se mai ocupă cu absolut
nimic.
La noi lipsesc cu
desăvârşire babele din Occident,
alea care se duc voluntare
la ONG-uri, sau
merg la mitinguri, când nu
citesc literatură de stânga .
Babele noastre doar
votează, manâncă mult,
bârfesc pe toată lumea şi
circulă gratis cu RATB.
Manelistul
E rapid, pentru că
32
nu poate fi altceva, în afară
de negustor de droguri sau
combinator de terenuri.
Cel mai bun lucru
din viaţa lui e timpul liber.
Îi place să împartă: pumni,
muzică, opinii.
Ştie despre tine că
eşti prost. Ştie că el e deştept,
iar viaţa, în felul ăsta,
devine foarte simplă. De
aceea manelistul e cel mai
relaxat dintre românii care
au rămas în ţară.
Când te întrebi de
ce s-au plantat palmieri la
Constanţa, răspunsul este
limpede: pentru că maimuţele
erau deja acolo. Şi
nici n-aveau duşmani naturali.
Specialistul
A lucrat cândva în
cercetare. Revoluţia l-a
prins într-un institut, desenând
la planşetă clădiri
urâte, cu speranţa că într-o
bună zi va fi lăsat să fie genial.
Când a fost lasăt, a
continuat să fie el însuşi,
cu program clar: dimineaţa
la 8 la serviciu, la 17 acasă,
la 20 la a doua sticlă.
(Urmare în pag. 33)