Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
Dr. Dan BRUDAŞCU
Vârsta de aur a Clujului cultural românesc
Recent, am susţinut
o conferinţă
publică
menită a evoca elita
intelectualităţii clujene
în perioada interbelică.
Acţiunea se înscria în ciclul
de manifestări consacrate împlinirii a
90 de ani de la preluarea conducerii
destinelor acestui important centru
cultural, ştiinţific, artistic, universitar
şi academic de către autorităţile române,
ca rezultat imediat al făuririi, la
1 decembrie 1918, a statului naţional
unitar român.
Am urmărit să evidenţiez, pe
baza unei consistente documentări, că
perioada interbelică reprezintă domeniul
de maximă afirmare a culturii şi
spiritualităţii clujene, pentru că era
pentru prima dată în cele peste douăzeci
de secole de existenţă a acestui
oraş, când majoritatea locuitorilor ei,
respectiv cetăţenii de limbă română,
puteau să se exprime nestingherit şi să
îşi pună în valoare potenţialul lor creator.
După cum se ştie, la scurtă
vreme după evenimentul istoric de la
1 decembrie, la Cluj au luat fiinţă nu
numai şcoli, licee sau facultăţi în limba
română, ci şi importante instituţii
culturale cum ar fi Teatrul sau Opera
în limba română.
Spre Clujul românesc îşi vor
îndrepta paşii nu numai extrem de importanţi
oameni de cultură şi universitari
români pentru a pune bazele unei
universităţi româneşti, ci şi cunoscuţi
dascăli şi cărturari sau cercetători de
origine străină. Aş aminti, foarte pe
scurt, în privinţa acestora din urmă, pe
geograful francez Emmanuel de
Martonne, pe zoologul René Jeannel
(venit de la Paris la invitaţia lui Emil
Racoviţă, cu care colaborase la unele
din proiectele sale ştiinţifice anterioare)
sau filologul Yves Auger,
dascăli care au dat strălucire Almei
Mater Napocensis şi au contribuit,
împreună cu confraţii lor români, nu
numai la realizarea unor importante
cercetări ştiinţifice, ci şi inclusiv la
constituirea unor noi ramuri ale ştiinţei
româneşti şi universale.
Dintre numele importante
ale Şcolii clujene aş aminti pe Sextil
Puşcariu, venit de la Cernăuţi, arheologul
şi istoricul Vasile Pârvan sau
stomatologul Gheorghe Bilaşcu, fondatorul
Facultăţii de Stomatologie la
Cluj. Fiecare dintre ei aveau deja în
spatele lor o activitate remarcabilă pe
tărâm ştiinţific sau academic, dar au
preferat să vină la Cluj pentru a contribui
la dezvoltarea învăţământului
universitar în limba română din acest
oraş.
Autorul unei lucrări de pre-zentare
generală a Clujului, intitulată
„Kincses Kolozsvar”, susţinea în
1995, cu certitudine la comanda celor
care finanţau proiectul, respectiv Mi-
(Continuare în pag. 30, 31)
29