Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
Fiindcă soţia sa se ruga lui
Dumnezeu pentru iertarea păcatelor
lui Heine, acesta, aflat pe patul de
moarte, a liniştit-o:
– Nu te teme, iubit-o! Mă va
ierta; asta e meseria lui!
Tot el a lăsat soţiei sale, prin
testament, întreaga avere, cu condiţia
să se recăsătorească imediat după
decesul lui. „În felul acesta - a spus el
- se va găsi măcar un singur om care
să-mi regrete moartea“.
*
Înţelegând că o aşteaptă eşafodul,
Anne de Boleyn i-a scris soţului
său, Henric al VIII-lea, care o
osândise pe nedrept: „Ai avut mereu
grijă de ascensiunea mea: dintr-o femeie
obişnuită m-ai făcut marchiză;
din marchiză - regină şi din regină mă
înalţi acum la rangul de sfântă!“
*
Fleming a fost întrebat, după
primirea Premiului Nobel, cum a a-
juns la descoperirea penicilinei, ştiut
fiind faptul că unii confraţi spuneau
că descoperirea s-ar fi datorat unei fericite…
erori.
„Totul a fost o întâmplare - a
confirmat renumitul bacteriolog. Aş fi
rămas fermier dacă mama şi fraţii mei
nu m-ar fi obligat să părăsesc casa şi
Celebrităţi
S
E
S
P
U
N
E
C
Ă
26
să plec la Londra. Nu aş fi fost primit
în facultate dacă nu eram un înotător
bun. Aş fi rămas medic, dacă nu s-ar fi
tras de mine să lucrez într-un laborator.
Pe urmă am descoperit penicilina
şi, după 15 ani de aşteptare, a trebuit
să survină al doilea război mondial, cu
condiţiile sale vitrege, pentru ca medicii
să se hotărască să folosească dubiosul
medicament”.
*
Când Napoleon a fugit din
insula Sfânta Elena, un ziar parizian
anunţa: „Monstrul corsican a debarcat!”.
Napoleon pătrunde în primul
oraş de pe teritoriul Franţei; ziarul îşi
anunţă cititorii: „Canibalul înaintează
spre Grasse!“. Apoi: „Uzurpatorul a
intrat în Grenoble!“. Napoleon se
apropia de Paris; ziarul titrează:
„Bonaparte a ocupat Lyonul!”. În
sfârşit împăratul soseşte la Paris; pe
prima pagină a ziarului se putea citi:
„Înălţimea Sa Imperială este aşteptată
astăzi, în Parisul său fidel!“.
*
Romancierul şi dramaturgul
romantic francez Alexandre Dumas-
Tatăl a câştigat, prin operele sale,
foarte mulţi bani, pe care însă, datorită
firii sale cam aventuroase, i-a risipit.
Aşa se face că, la câteva zile înainte
de moarte, avea în buzunar abia
doi franci, exact suma cu care venise
în urmă cu 50 de ani la Paris. Scriitorul
a privit melancolic cei doi franci,
apoi a spus vesel:
– Închipuiţi-vă, am trăit 50
de ani şi nu m-a costat nici un ban.