Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
– Da, da ! (nici prin cap nu-i
trecuse. Şi ce dacă-i Paştele, omul trebuie
să-şi facă mereu datoria).
Totuşi, ce-a fost cu el Şi
când te gândeşti că nici măcar fustă
scurtă n-am avut! Vă daţi seama ce tipă
bine trebuie să fiu, dacă l-am dat
gata până şi-n trening Te pomeneşti
că, dacă eram pusă la patru ace, îmi
repara şi farurile! Ce mai încolo şincoace!
Eram tare mândră de mine.
Cred că atunci când am traversat strada
înapoi, tot neregulamentar, mai
crescusem vreo doi centimetri în înălţime
şi vreo trei-patru în bust. Aveam
şi de ce să mă mândresc. Cum de nu
îmi venise ideea până acum să particip
la „Miss Univers”
În sfârşit, îi urez toate cele
bune, îi mai trimit o bezea de vedetă
înainte să mă urc în maşină, arunc actele-n
spate, pun centura, semnalul pe
stânga (să vadă că ştiu şi că am, mai
ales) şi demarez mândră tare. „Are
mama o fetiţă frumuşică foc“. Ei,
vezi, mi-au mai spus mie şi alţii, dar
nu când înotam în trening şi mă
împiedicam în adidaşi, cu şireturile târâş.
Am parcurs înfoiată cei câtiva kilometri
rămaşi, tot cu avariile puse.
Numai de nu s-ar ivi alt echipaj! Măcar
de data asta poate găsesc actele
mai repede. Şi-n orice caz, să am grijă
ce-i pun ăluia-n mână.
Ce tot „trageţi” faruri Voi
ştiţi cine sunt eu Duceţi-vă şi întrebaţi-l
pe poliţistul din curbă!
Ajung acasă, promiţându-mi
că data viitoare când mă mai îmbrac
în trening să-mi pun măcar o pereche
de pantaloni scurţi pe dedesubt.
Când intru în hol, Îi mulţumesc
lui Dumnezeu c-am ajuns cu bine
(mereu Îi mulţumesc pentru câte
ceva). Mai fac o cruce mare şi-i multumesc,
tot Lui, că m-a făcut mama
frumoasă. N-apuc să termin crucea, că
mă izbeşte oglinda.
Oglindă, oglinjoară...spargete-aş!
Aşa, care va să zică. Nu de frumoasă
l-am dat gata pe domnul poliţist.
În faţa mea nu stătea vreo poză,
bună de pus în revista „Playboy“. Îmi
pare rău că vă dezamăgesc, dar n-o să
candidez nici anul acesta la „Miss
Univers”. Altul fusese motivul pentru
care mă iertase domnul poliţist şi-mi
înghiţise toate măgăriile. Pe treningul
meu scria DINAMO.
Şi iar i-am mulţumit Celui de
sus, deşi puţin dezumflată, că farurile
mi se stricaseră într-una din cele două-trei
zile din an când, sătulă de tocuri
şi haine incomode, mă hotărâsem
să pun treningul pe mine. Şi că, a-
tunci când l-am cumpărat, nu găsisem
altul în tot oraşul care să mi se potrivească,
în afară de cel roşu cu puţin
alb pe care scria, pe ambele părţi, cu
litere de-o şchioapă „Dinamo“.
Mare echipă!
25