Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Fereastra - 2010
– !!
– V-am rugat să-mi puneţi fiola.
– Lăsaţi...
D-ăsta-mi eşti, Hagi Tudose,
nu te-nduri să strici o fiolă pe d-alde
mine. Şi ce dacă sunt îmbrăcată-n trening,
n-am şi eu drepturi ca toată lumea
Dacă n-am doar un guleraş pe
mine, nu pot să-mi dovedesc nevinovăţia
– Bun, atunci ce vreţi să fac
Şpagatul N-aş risca fără încălzire,
dar cred că măcar roata îmi reuşeşte.
Pe care din borduri vreţi
– Nu, doamnă, nu-i nevoie,
da' am văzut că vă tremură mâna şi...
– Şi ce dacă-mi tremură Ce,
dumneavoastră nu vă tremură niciodată
nimic
– Ba da. Adică... Uitaţi care e
problema…
Acum explică precum învăţătorul
copiilor tâmpiţi - şi pe bună
dreptate, cam sărisem calul şi chiar
mă întrebam cum de nu l-am scos din
sărite. Ori oi fi dat din gene fără să
ştiu
– Deci nu vă dau amendă, e
cinci sute de mii.
(Adică, la halu-n care arăt,
nici o chitanţă nu strici pe mine!)
– Vă reţin talonul, vă dau dovadă
pentru cin'şpe zile, dumneavoastră
reparaţi farurile la un service care
vă pune ştampila, apoi mergeţi la poliţie
şi vă luaţi actul înapoi.
O! Mi-e şi drag să umblu pe
la poliţie! E drept că la service tot trebuie
să mă duc.
– Ei, ce ziceti, facem aşa
– Păi, facem, domnule poliţist,
cum ştiţi dumneavoastră.
– Ce variantă alegeţi
– Ă... î... (Parcă nu eram la 6
din 49). Contează alegerea mea
– Bineînţeles!
Hm... Ăsta ori e tâmpit, ori
extraterestru, ori e de la camera ascunsă.
Oricum ar fi, hai să-i intru în
joc. Poate face vreun studiu psihologic,
am mai auzit eu de-alde ăştia care
ies pe stradă şi-ntreabă oamenii.
– N-am înţeles prea bine, între
care variante pot s-aleg Între talon
şi amendă
– Între talon şi să vă las în
pace.
Hait! Nu-i tâmpit deloc.
Dimpotrivă, mă crede pe mine plecată
cu sorcova (cred totuşi că i-am dat
motive suficiente) şi, cum îşi închipuie
că n-am toată ţigla pe casă, crede
c-am să prefer să-mi reţină talonul.
Na, că te-am păcălit! S-o crezi tu că
sunt dusă cu vaca, doar mă fac.
– Păi, ştiu şi eu... (adică, vezi
Doamne, mă mai gândesc) cred că...
să mă lăsaţi în pace. Chiar mă lăsaţi
– Bineînţeles. Poftiţi actele,
dar îmi promiteţi că remediaţi defecţiunea
şi, dacă ne mai întâlnim, nu vă
mai iert.
Ăsta chiar vorbeşte serios.
– Mulţumesc! Ce mă costă
– Nimic, vedeţi-vă, doamnă,
de treabă!
– Mă scuzaţi, n-am vrut să vă
jignesc. Ştiţi, eu doar ştiu că totul costă...
– Doar să faceţi reparaţia.
– Da, sigur, mâine, adică nu,
că mâine-i Paştele, poimâine. Am atâtea
de făcut poimâine. Mulţumesc! A,
asta era, mâine-i Paştele, ziua iertării,
aşa-i (na, că tot eu ţi-am dat ideea!)
24