Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
Ştiţi, aseară farurile mergeau beton,
chiar mă fleshuiau unii că-i orbeam -
nu, asta nu se spune - dar adineauri
când să le-aprind, n-au mai vrut, hi,
hi, hi, aşa-i că-i amuzant). Nu ţine.
Păi, aia nu, ailaltă nu, ce mama
mă-sii! Ia să fiu eu aşa cum mă
ştiu şi cum mă ştie toată lumea, că
doar n-o fi foc. Până la urmă, ce poate
să-mi facă Îmi trânteşte o amendă
(cât o mai fi), îmi dă nana la funduleţ
(s-o creadă el!) şi trebuie să mă lase să
plec. Că doar nu m-o prezenta acasă la
nevastă-sa, îmbrăcată-n iepuraş.
Bun. Cobor! (Păzea, domnu’
poliţist, că io,-n adidaşii ăştia, mă cam
împiedic, şi n-aş vrea să provoc vreun
accident!)
– Bună ziua! zic băţoasă (vai
de băţoşenia mea! Să nu mă întrebaţi
de ce, începuseră să-mi cam tremure
mâinile. Mor de ciudă când mi se întâmplă
asta.)
– Bună seara! (Cu alte cuvinte
- ce, ai crezut că mă păcăleşti Eu
nu văd că-i seară, că, oricum, e momentul
s-aprinzi măcar poziţiile, dacă
nu farurile) Actele dumneavoastră!
Uitasem de acte. Doamne, să
vezi acum! Nu că n-ar fi în regulă, nu
că nu le-aş avea, mereu le port la mine,
chiar şi până la piaţă. Dar când oi
începe să-mi deşert geanta pe capotă...
– Imediat. Numai o clipă,
sau poate două. Ştiţi cum e cu femeile.
Eu, când îmi caut rujul, dau de
pix, când îmi trebuie cheile, găsesc
oglinda, când scotocesc după ochelarii
de soare, pun mâna pe pachetul
de ţigări. Gata, cred c-am găsit. Poftiţi!
Nuuu! Mă scuzaţi, uitasem că miam
pus şi-un tampon, ştiţi, să fie...
Dobitoaco! Ce-o să creadă
ăsta, că-ţi baţi joc de el. Noroc că nu
am la mine prezervative, dacă i le întindeam
p-alea Cine ştie ce-nţelegea.
Apăreţi, apăreţi odată!
– Vă aştept peste drum, la
maşină.
Aşa, vezi! Păi e frumos să
stai lângă o doamnă când îşi caută-n
geantă Altă promisiune - cum ajung
acasă, fac ordine în ea. Da' ce, n-am
mai făcut şi altă dată
În sfârşit, conform legilor lui
Murphy (cum v-am spus, eu respect
legile), ultimele chestii pe care-am
pus mâna au fost multaşteptatele acte.
Trec strada, neregulamentar, că trecerea
era mai încolo şi doar n-o să-l fac
pe domnul poliţist s-aştepte, şi i le întind
radioasă. Le ia cu sfială, de teamă
parcă să nu-i pun vreo broască-n mână
şi, dacă tot nu se putea lega de ele,
mi-o trânteşte:
– De ce vă tremură mâna
Se putea să-ţi scape N-ai
găsit altceva mai frumos la care să te
uiţi Ia uite ce poză artistică am acolo-n
permis!
– De bătrâneţe, zic.
Ce să fac şi eu, încercam să
mai destind atmosfera. Că doar nu era
să-i spun că nu-mi pot controla emoţiile,
să se umfle-n pene. Holbează
ochii la mine ce mă-ntreabă
– Aţi băut
– Pardon!
– Am întrebat dac-aţi consumat
băuturi alcoolice.
Ei, asta-i prea de tot! Stai că
acum eşti tu la mâna mea! Şi eu care
salivasem toată ziua lângă sticla ălora
de vin şi nici măcar n-am mirosit-o.
Răspund înţepată:
– Nu, desigur. Puneţi-mi fioala!
23