Cititi online - CLICK AICI - Primaria Mizil

Almanah
(Urmare din pag. 170)
s-a acoperit de nori, au apărut trei păsări negre şi ei au început să se certe iar.
Şi tot aşa, până i-a prins douăsprezece noaptea. Uitându-se către fotoliul
procurorului, l-au văzut adormit şi s-au hotărât să-l omoare, pentru a scăpa de
închisoare.
– Să-l sugrumăm.
– Ba nu, să-l aruncăm pe geam.
– Lasă urme dacă-l aruncăm.
– Bine, să-l sugrumăm. A fost pentru prima oara în viaţa lor când au
căzut de acord asupra vreunui lucru. Înfăşurându-şi mâinile în jurul gâtului copilului
ei, mama îi adulmecă mirosul şi îşi aduse aminte de el când era bebeluş.
A început să plângă şi el s-a trezit, simţindu-i lacrimile curgându-i pe obraz.
– Mamă, a zis el
– Fiule, a exclamat ea.
– Gata, dobitocilor, potoliţi-vă, se răsti tatăl.
Procurorul prinse să plângă cu sughiţuri, să vorbească peltic, şi s-a
băgat repede în marsupiul mamei, care şi-a ridicat rochia şi şi-a descoperit o
pungă de piele, strânsă ghem cu ace de siguranţă, a desfăşurat-o ca pe un cort
şi fiul şi-a făcut vânt în ea, cu picioarele înainte. Apoi a ieşit cu capul de acolo,
stând cu mâinile agăţate de marginea marsupiului ca de geamul unui vagon de
tren, la plecare.
– Tată, plec. Nu mai putem trăi împreună noi trei...
– Ştiam asta de când te-ai născut.
– Bine, tată. Adio. Tatăl a luat Timesul de pe masă, s-a aşezat în fotoliu
picior peste picior şi s-a afundat în lectură. Citea invers, cuvintele de la coadă
la cap, dar era de ajuns. Mama şi-a ridicat fusta ca şi cum ar fi vrut să treacă
apa unui râu puţin adânc fără să se ude şi a plecat sărind cangureşte, cu capul
fiului bălăngănindu-se înainte şi înapoi, vădit mulţumit de situaţie. Tatăl nu
s-a uitat deloc după ei, a continuat să citeasca invers. În ultimul moment, s-a
văzut trecând la geam un indian călărind un cal cu două capete.
– Nu vrem nimic, nu vrem nimic, decât să ne daţi pământurile inapoi
– Nu ţi-e ruşine, i-a spus tatăl, neridicându-şi ochii din ziar. Aţi fost
primii şi vreţi să câştigaţi întotdeauna. Indianul l-a privit mirat, de parcă atunci
s-ar fi trezit dintr-un somn lung, de mii de ani, a lăsat hamurile calului şi
s-a aruncat de la etajul nouă. Trecătorii i-au privit trupul cu admiraţie, deoarece
nu mai văzuseră de sute de ani un apaş atât de veritabil plin de sânge. Imediat
au apărut speculanţii, care au împăiat indianul şi au pus preţuri exorbitante la
intrare.
Peste mulţi ani, mama şi avocatul au ajuns actori de mâna a doua la un
circ din Rusia, au trăit multe zile, şi au murit bătrâni şi fericiţi, el nemaidezlipindu-se
de marsupiu decât pentru a culege florile de pe câmpiile pe unde
cutreierau cu circul şi pe cele aruncate de spectatori în arenă, iar ea cu gândul
la bărbatul său, care o aştepta în fotoliul celebru, citind invers.
173